Loc uitat de lume, dar nu și de Dumnezeu

0
390

loc uitatÎn satul Viezuri, din comuna Ceru Băcăinţi, judeţul Alba, nu s-a mai înregistrat nicio naştere de 25 de ani. Tinerii au plecat la oraş sau peste hotare, aşa că media de vârstă a celor patru locuitori este de peste 70 de ani.

Au trecut zeci de ani de când uliţele cătunului Viezuri din sudul Munţilor Apuseni erau animate de glasuri de copii. Acum, în satul din judeţul Alba mai locuiesc patru oameni. Pe o culme stau Aurelia Stănilă şi soţul ei, Gheorghe, iar la aproape doi kilometri, după un „părău”, stau vecinii acestora, soţii Duşa. Este, probabil, satul cu cea mai mare medie de vârstă din ţară.

Cei patru locuitori au fiecare peste 70 de ani. Toţi cei patru săteni sunt oameni simpli, cu priviri senine, calde, oameni care nu s-au simţit niciodată singuri pe această creastă a Cerului pe care n-au părăsit-o niciodată. Toamna, îşi fac provizii de făină, zahăr, ulei, petrol pentru lampă şi baterii pentru radio, care să le ajungă până primăvara. Până în centrul comunei e un drum de 6 kilometri, dar iernile sunt, aici, aspre. În Viezuri n-a fost niciodată curent electric, dar celor patru săteni rămaşi aici nu le pasă de asta. Au trăit o viaţă la lumina lămpaşului sau a lumânării şi aşa vor să rămână până la sfârşitul vieţii. Pentru că nu au facturi de plătit, locuitorii din Viezuri şi din celelalte cătune din zonă coboară şi merg la oraş doar de două-trei ori pe an. Atunci îşi cumpără proviziile necesare pentru mai multe luni. Creşterea animalelor este singura sursă de venit.

Cuvântul Ceru provine, cel mai probabil, de la arborele cu aceeaşi denumire, înrudit cu stejarul şi care creşte pe teritoriul localităţii. Locuitorii din cătunele de pe culmile dealurilor nu sunt însă de acord cu această explicaţie. Ei cred că numele provine de la cerul de care sunt atât de aproape în fiecare zi.

„În satele din vale sau în cele aflate la distanţă mai mică de centrul comunei s-a constatat în ultimii ani o revenire a celor care au plecat la oraş. Chiar dacă nu s-au mutat cu buletinul aici, vin în fiecare an şi se îngrijesc de casele pe care le-au părăsit şi lucrează pământul. Este un semn bun pentru viitor. Cătunele de pe munte cu greu mai pot fi salvate. Odată ce vor muri cei care mai stau acum acolo, nu ştiu cine va mai merge să locuiască în acestea”, a declarat primarul comunei Remus Giurgiu. El a mai precizat că pe cei patru locuitori din Viezuri îi vede de câteva ori pe an. Se întâmplă să ajungă el acolo pentru probleme administrative cu ajutorul maşinii de teren pe care o are şi atunci merge să îi viziteze. Alteori coboară ei la primărie sau se deplasează la oraş pentru provizii.

Deşi atât de îmbătrânită şi depopulată, comuna mai are împrejur şi mai sus, pe culmile munţilor, încă zece sate cu nume dacice. Pe lângă Viezuri, mai sunt satele Bulbuc şi Valea Mare, fiecare cu şase oameni în vârstă, şi Curpeni, cu zece locuitori. Sate însingurate, la care ajungi foarte greu, după mulţi kilometri de urcuş pe drumuri de pământ şi piatră. Comuna are doar şase locuitori pe kilometrul pătrat, 311 suflete în total.

Comuna are şi un eveniment cultural, care face ca, pentru o zi, numărul populaţiei să fie aproape dublu. Este vorba despre „Sărbătoarea Salcâmului”, care în 2014 a avut loc pe 18 mai. Peste 500 de persoane au asistat la spectacolul folcloric în care un rol important îl au „căluşarii” din Ceru Băcăinţi. Sărbătoarea este organizată în perioada în care înfloreşte salcâmul, considerat un simbol al localităţii.

Sursa: adevarul.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ