Libertatea este prietenă cu îndoiala

0
86

 

 ,,Nu locul îl mântuiește pe om, ci libera lui voie. Adam, strămoșul nostru, a căzut chiar din rai, iar dreptul Lot s-a păzit chiar în Sodoma’’ – Sfântul Efrem Sirul

Aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca, noi oamenii, fiinţe sprituale ale creaţiei, făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu suntem liberi, posedăm voinţă proprie, decizia de a crede în Dumnezeu sau de a fi ateu, fiind o faptă a libertăţii. Așadar, de noi depinde dacă dorim să gustăm bucuria de a trăi în lumina dumnezeiască, în Paradis, sau suferinţa prăbuşirii din armonia paradisiacă, călcând de bună voie rânduiala stabilită de Dumnezeu.

Dumnezeu ne-a înzestrat ca pe îngeri, cu libertate, şi nu ne forţează să Îl chemăm în viaţa noastră, în mintea noastră, în sufletul nostru, în inima noastră. Mântuitorul Iisus Hristos, bate la uşa sufletului nostru, doreşte să intre înlăuntru în fiecare clipă, dar nu ne forţează să Îi deschidem, ne cere permisiunea de a intra și de a se sălașlui pe tronul inimii noastre. Am primit darul libertății, avem liberul arbitru cu care Dumnezeu ne-a înzestrat cu bunătatea Sa nemărginită, de noi depinde, așadar, dacă decidem să-I deschidem şi să-L poftim să intre în casa sufletului şi a inimii noastre. Bunul Dumnezeu ne face zilnic această ofertă. „Iată, stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”. (Apoc. 3, 20) Aşadar, El aşteaptă răbdător şi iubitor să curăţim inima noastră de toată răutatea şi mizeria păcatelor noastre, curăţire care este condiţia esenţială pentru unirea cu Acesta, pentru că Dumnezeu se odihneşte şi sălăşluieşte doar într-o inimă curată, doar cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu (vezi Matei 5, 8)

,,Adevărata libertate nu constă în a face orice, ci în a face binele. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (Corinteni 6, 12). ,,Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenicii Mei, şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32). Oamenii au nevoie de libertatea de a crede în ceea ce simt, oamenii au nevoie de libertatea de a fi creativi, oamenii au nevoie de libertatea de a-şi exprima sentimentele, de libertatea de a avea vise, de libertatea de a alege modalitatea prin care îşi împlinesc aceste vise. Au nevoie de libertate în a fi stăpânii propriei vieţi, au nevoie de libertatea de a-şi descoperi menirea în viaţă…Din păcate mulți dintre noi facem abuz de libertate, mulţi dintre noi ne folosim libertatea noastră pentru a deveni robii păcatelor, pentru a ne satisface toate plăcerile lumii acesteia, după pofta inimii. Această libertate care ne desparte de Bunul Dumnezeu şi ne face prieteni cu necredința și vrăjmașul diavol este păgubitoare pentru sufletul nostru, ne duce la pierzanie. De la primii oameni până la sfârşitul veacurilor, toţi suntem într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile răutăţii, care încearcă fără odihnă să ne stăpânească, să ne tragă în adâncul iadului.

Așadar, libertatea prost înţeleasă este prietenă cu îndoiala, fiindcă dacă nu ar fi aşa, nu am fi tentaţi s-o folosim mai mult, slujindu-i celui rău. Având deplină libertate stăm de multe ori în îndoială, neştiind ce să alegem: o viaţă în care să ne ducem cu credinţă Crucea spirituală, fie ea cât de grea sau o viaţă în care să ne împlinim toate poftele lumii acesteia, plină de tentaţii şi libertăţi de tot felul…

Ajută-mă, Doamne, să nu pășesc pe drumul vieții de mână cu libertatea iresponsabilă, ca să nu îmi dea târcoale, nici îndoiala de a săvârși fapta bună sau rea. Ajută-mă, Doamne, să nu fac abuz de libertate, să nu merg pe cărările libertății de mână cu necredința, neascultarea, fărădelegea, deșertăciunea!

 Ajută-mă, Doamne, să nu îmi folosesc libertatea vieții pentru a sluji doar trupului, pentru a sluji doar egoismului și individualismului, ajută-mă să îmi folosesc darul libertății pentru a face binele, pentru a sluji aproapelui prin iubire, așa cum ne-a învățat Sfântul Apostol Pavel: ,,Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Ajută-mă, Te rog, Doamne, să conștientizez că nu am fost chemată la libertate pentru a da frâu liber păcatelor și patimilor mele și pentru a deveni roaba acestora, ajută-mă să mă robesc pe mine, să îmi robesc voința îndreptată spre tentațiile lumii stricăcioase și trecătoare, fiindcă doar atunci pot fi cu adevărat liberă, neînlănțuită de nicio constrângere exterioară, de nicio dorință de satisfacere a unor nevoi fizice și materiale, nefolositoare și păgubitoare.

Doamne, ajută-mă să cunosc Adevărul, fiindcă doar așa pot trăi starea libertății creștine, și nu starea minciunii și morții – starea libertății iresponsabile. Ajută-mă să trăiesc doar starea libertății harice – libertatea înveșmântată în adevăr, iubire, credință, curaj, dreptate, bine, frumos, iertare, smerenie, responsabilitate.  

Doamne, ajută-mă să mă lepăd de sine și să Îl urmez în mod liber pe Hristos, pe drumul Crucii! Doamne, Te rog, ajută-mă să frecventez cu iubire și multă responsabilitate, Școala libertății – Biserica lui Hristos! Ajută-mă, Doamne, să fiu responsabilă față de darul prețios al vieții, ajută-mă să nu ajung de bună voie o unealtă a răului, ajută-mă să nu îmi îndrept cu plăcere demonică, pașii vieții spre minus infinit, spre moarte, spre lumea întunericului, spre cumplitul iad. Ajută-mă, Doamne, să mă depărtez de duhurile necurate, să nu devin roaba lor, pentru că așa cum ne spun Sfinții Părinți: ,,lumea aceasta a duhurilor necurate caută să paraziteze libertatea noastră, libertatea umană, pentru că omul care este parazitat de duhurile necurate își pierde darul libertății, devine victimă a pierderii libertății.’’

Ajută-mă, Te rog, Doamne, să urc liberă pe treptele desăvârșirii, ajută-mă să nu mă despart niciodată de Tine, ajută-mă să mă unesc cu Tine, ajută-mă să mă sfințesc, ajută-mă să fiu cu adevărat liberă, adică vie, fiindcă libertatea înseamnă viață, o viață trăită în Duhul lui Dumnezeu. Ajută-mă, Doamne, să pășesc spre ,,plus infinit – libertatea în Hristos’’, așa cum a definit-o atât de frumos, părintele Petru Munteanu, spre libertatea ce te ajută să lucrezi cu multă credință, iubire și bucurie, doar binele și frumosul, doar ceea ce Îți place Ție. 

Așadar, Doamne, ajută-mă să aleg din voință proprie și cu libertate responsabilă, viața, și nu moartea, binele, și nu răul, adevărul, și nu minciuna, credința, și nu necredința, lumina, și nu întunericul, pacea, și nu războiul, iubirea, și nu ura, milostivirea. și nu zgârcenia, smerenia, și nu mândria și slava deșartă, blândețea și nu răutatea, comuniunea, și nu indiferența și împietrirea inimii, ajută-mă, Doamne, să aleg virtutea, și nu viciul, ajută-mă să Îți slujesc Ție în toate clipele vieții, și nu vrăjmașului diavol! Ajută-mă, Doamne, să conștientizez că libertatea creștină este cel mai prețios dar cu care m-ai înzestrat, că libertatea responsabilă este cea mai prețioasă zestre sufletească, că starea libertății autentice e starea trăită doar în spațiul Învierii lui Hristos! Ajută-mă, Te rog, Doamne, să nu îmi folosesc libertatea vieții ca o fiică rătăcitoare și risipitoare de timp prețios al vieții! Amin.

Cristina Toma

Banner 2 la suta