Leagănul copilăriei: Trestia însetată

0
400

trestieÎntr-o bună zi regele se plimba pe malul Dunării; urmat de sfetnicii săi. „Uitaţi-vă la aceste fire de trestie”, a zis el. „Au nevoie, sărmanele, de ploaie. De câteva săptămâni s-a făcut prea cald pentru ele.”

Sfetnicii zâmbeau în colţul gurii de prostia regelui. Auzi tu: trestia care creştea pe pământ mlăştinos să aibă nevoie de ploaie! Ele aveau rădăcinile în apă. E cam gogoman regele, în acea noapte regele şi-a invitat sfetnicii la un banchet în sala de ceremonii.

„Mâncaţi din bucatele minunate pe care le-a pregătit bucătarul meu”, zise el. Toţi invitaţii s-au înghesuit la uşa sălii de ceremonii, înainte să sune clopoţelul care anunţa începutul mesei. Oare ce minuni le pregătise bucătarul? Servitorii i-au poftit pe toţi oaspeţii să se aşeze pe scaunele din jurul unei mese mari. ”Fiecare dintre voi are sub scaun un lighean cu apă parfumată”, a anunţat maestrul de ceremonii. ”Dacă vreţi, puteţi să vă răcoriţi picioarele în el.” Zâmbind sfioşi, supuşii regelui şi-au scos încălţămintea şi şi-au muiat picioarele în vasele cu apă. Era frumos ce făcea regele pentru ca ei să se simtă cât mai bine! Iar ei îi făceau pe plac şi totodată se alegeau cu o cină de pomină! Regele s-a aşezat în capul mesei, iar servitorii au început să aducă mâncărurile. După cum a promis regele, mâncarea era minunată: peşte cu sosuri aromate, cărnuri coapte şi tocane, tarte cu aluat fin şi legume făcute la tigaie cu ierburi şi mirodenii exotice. Un singur lucru lipsea – băutura. „Măria ta”, a şoptit marele sfetnic, „iertaţi-mi îndrăzneala, dar servitorii au uitat să aducă vinul la masă.” „Nu, nu au uitat”, a răspuns regele cu voce tare, ca să îl audă toată lumea de la masă. Eu le-am poruncit să nu aducă vin.” Oaspeţii regelui se uitară nedumeriţi unul la altul. Ce era în capul Măriei sale? Cum puteau ei să mănânce atâta fără să aibă şi ceva de băut? „Măria ta”, a continuat al doilea sfetnic, „poate că servitorii ar trebui să aducă măcar nişte apă, și să ne putem bucura de mâncarea aceasta nemaipomenită. Căci tare ni s-a uscat gâtul.” „Nu”, a strigat regele. „Nu aveţi nevoie de băutură, căci picioarele voastre stau în apă.” Şi se uită zâmbind la ei. „Aţi râs de mine când am zis că trestia are nevoie de ploaie. Credeaţi că dacă stă în apă, nu mai are nevoie să bea. Acum vedeţi şi voi dacă e aşa sau nu.”

Sfetnicii se uitară unul la altul miraţi. Regele lor nu era nici pe departe aşa de gogoman cum crezuseră.

Ocolul Pământului în 80 de poveşti, Saviour Pirotta

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ