Leagănul copilăriei: ”Prințesa și bobul de mazăre”

0
90

printesaA fost odată, ca niciodată un tânăr prinț care s-a întors la casa părintească după o lungă călătorie prin întreaga împărăție. Era în căutarea unei prințese pe care voia să o ceară în căsătorie. Călătoria a fost foarte lungă, dar nici una dintre prințese nu s-a dovedit a fi perechea potrivită pentru prințul nostru. În ciuda tuturor prințeselor care s-au perindat în timp pe la palat nici una nu era pe placul lui. Prințul cel tânăr devenea din ce în ce mai trist și îngândurat. Nu mai mergea la vânătoare, nu mai călărea, nu mai mergea la petreceri. Stătea toată ziua în odaia lui, visând.

Dar iată că într-o noapte izbucni o furtună puternică cu tunete și fulgere.

La un moment dat, printre tunete și fulgere, cineva a bătut la poarta palatului. Chelarul deschise poarta și tare se mai minună la vederea noului venit: o fată stătea pe prispă cu hainele zdrențuite și părul vâlvoi din cauza furtunii, cerându-i chelarului să o lase să vorbească cu stăpânii palatului.

Chelarului i se făcu milă de ea, se duse la regină și o anunță că o tânără necunoscută așteaptă la poarta palatului și cere găzduire pentru o noapte. Regele și regina s-au mirat de această apariție ciudată, dar au primit-o pe tânăra hoinară. Și abia atunci, regele și regina și-au dat seama că în fața lor, stătea o tânără fată tare frumoasă. Deși după înfățișare și haine arăta foarte neîngrijită, purtarea ei era cuviincioasă. Le-a spus că este o tânără prințesă hoinară, dintr-un regat îndepărtat și că cere adăpost.

Au poftit-o înăuntru, i-au pregătit odaia pentru oaspeți, un pat cu cele mai pufoase perne, punându-i douăzeci de saltele dintre cele mai mari și mai confortabile.

Tânărului prinț îi plăcu nespus de mult tânăra prințesă şi se gândi în sinea lui că poate poate norocul i-a scos-o în cale și că ea va corespunde cerințelor pe care trebuie să le aibă o adevărată soție de prinț.

Regina dădu poruncă uneia dintre domnișoarele ei de companie să pună un bob de mazăre pe salteaua de jos.

„Ei, acu’ vom vedea dacă ești prințesă adevărată sau nu”, gândi regină în sinea ei.

Acestea fiind spuse, întreaga curte merse la culcare.

Dar dimineața, la masă, spre uimirea lor, tânăra prințesă nu mai şosea. Regina, îngrijorată, îşi lăsă musafirii în salon și porni în cutarea ei. Tânăra prințesă, stătea în odaia ei, foarte obosită, cu ochii umflați de nesomn. Prințesa, palidă și ușor ofensată, îi povesti reginei motivul pentru care nu a putut să pună geană pe geană, toată noaptea.

– N-am putut să dorm nici un strop! Se plânse ea reginei, arătându-i bobul de mazăre care îi pricinuise atâtea neplăceri. Micul bob de mazăre lăsase urme vinete pe trupul delicat al prințesei. Acum, regina, era sigură că tânăra trecuse cu bine probă și că era o veritabilă prințesă. Doar o adevărată prințesă putea avea pielea atât de fină, încât să simtă bobul de mazăre chiar și prin douăzeci de saltele.

– În sfârșit fiul meu și-a găsit perechea și nu o să-l mai văd trist și abătut! Exclamă regina.

Oaspeți din întreaga împărăţie au fost invitați la o nuntă ca-n povești. Bobul de mazăre, care a fost cauza fericirii tinerei perechi, stă și astăzi în trezoreria palatului, ca semn al fericirii și norocului.

Hans Christian Andersen, Cele mai îndrăgite basme, Editura Aquila ’93

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Banner 2 la suta

LĂSAȚI UN MESAJ