Leacuri de la bunici: Tarhonul

0
235

Cu toate că provine din Siberia și vestul Asiei, tarhonul (Artemisia dracunculus) este una dintre principalele plante aromatice, tradiționale, folosite în Franța.

Prin secolul al XVI-lea, a pătruns în Europa și America de Nord, cunoscută și sub numele de Estragon, relatează Agerpres.

Beneficiile medicinale ale tarhonului, îl recomandă pentru a face parte din orice dietă, fie că este sub formă de pulbere, ceai, folosit ca un condiment sau consumat crud. Doza adecvată depinde, însă, de mai mulți factori, inclusiv de vârstă și starea generală de sănătate.

Variantele acestei plante includ tarhonul francez (cel folosit pentru uz culinar), tarhonul rusesc (care are aroma mult mai slabă și care nu este folosit pentru uz culinar) și tarhonul mexican (este mai apropiat de cel francez și reprezintă o variantă pentru preparatele culinare).

Tulpina dreaptă și ramificată crește între 120-150 cm. Frunzele, verzi-lucioase, sunt linear-lanceolate, având dimensiunile: 2-8 cm lungime și 2-10 mm lățime. Florile au un diametru mic, de 2-4 mm, dispuse în buchețele galbene sau galbene-verzui de până la 40 de inflorescențe, potrivit www.thebalance.com.

Tarhonul are în componența sa uleiuri volatile ce conțin compuși aromatici, estragolul, cumarine, flavonoide, mucilagii, minerale, vitamine. Frunzele mai conțin hidrocarburi terpenice, aldehidă anisică, acetaldehidă, vitamina B1 și vitamina C. O linguriță de tarhon are în compoziție 0,52 miligrame de fier, o cantitate mică de potasiu, calciu și vitamina A.

Aroma tarhonului este puternică iar gustul este astringent ca o lămâie, acrișor, dulce cu iz de anason și busuioc. Ușor zdrobite frunze de tarhon eliberează o aromă dulce cu tonuri de lemn dulce și pin, potrivit gourmetgarden.com.

Atât frunzele, cât și tulpina, proaspete sau uscate, sunt folosite într-o largă varietate de feluri de mâncare. Există mențiuni scrise despre cultivarea tarhonului ce datează din 500 î.Hr. În timp ce, cei mai mulți oameni sunt familiarizați cu utilizările culinare ale tarhonului, sunt foarte mulți oameni care nu cunosc calitățile sale medicinale, unice. Această plantă a fost folosită de numeroase culturi, secole la rând, ca un tratament natural pentru multe afecțiuni.

Tarhonul, în special cel din soiul turcesc, are proprietăți antioxidante, care pot ajuta la neutralizarea acțiunilor radicalilor liberi din tot corpul. Studiile au demonstrat că uleiul de tarhon funcționează ca un captator de radicali liberi ajutând la oprirea sau reducerea deteriorărilor pe care acești radicali le pot provoca.

De-a lungul istoriei, tarhonul a fost utilizat pe scară largă pentru a calma durerea de dinți, efect obținut datorită nivelurilor ridicate de eugenol aflat în compoziția plantei. În timpuri străvechi, grecii mestecau, această plantă datorită capacității sale de a amorți cavitatea bucală. De asemenea, s-a dovedit că tarhonul poate favoriza scăderea inflamației gingivale, care apare, adesea, împreună cu durerile de dinți.

Tarhonul a fost, mult timp, folosit ca un tonic digestiv, deoarece stimulează producerea bilei de către ficat. Nu numai că poate îmbunătăți digestia în mod natural, dar s-a constatat, că poate avea efect de calmant și în probleme digestive comune, precum ar fi indigestia și sindromul de intestin iritabil. A fost, de asemenea, utilizat în remediile populare tradiționale pentru eliminarea viermilor și paraziților intestinali.

El poate fi folosit ca un sedativ blând pentru a ajuta la ameliorarea anxietății și a stresului. Este benefic și în inducerea somnului de noapte. Planta conține substanțe, care pot ajuta la menținerea sănătății cardiovasculare. Deoarece este bogat în potasiu și vitamina A, tarhonul poate contribui la întreținerea stări generale de sănătate a ochilor, arată herbwisdom.com.

Ana Grama