Laki şi Hekla – gheţari, vulcani, gaze toxice

0
187

vulcanCâți dintre noi știu de apariția fisurii Laki în 1783?

Vulcanul LAKI se află pe mijlocul unei falii lungi de 25 km în sudul Islandei. În iunie 1983 aici a avut loc o erupție considerată drept cea mai mare erupție de lavă din istorie. Fenomenul a început prin cutremure puternice care au durat o săptămână, în timpul cărora s-a căscat o falie . și prin crearea unor fântâni de lavă însoțite de explozii violente, în urma cărora s-a produs un uriaș nor de cenușă.

Apoi a ieșit din falie, pur și simplu, un șuvoi de lavă. Torentul de lavă a ajuns în albia râului  glaciar Skafta, pe care a umplut-o, după care a pornit-o mai departe la vale.

După o zi, frontul de lavă parcursese deja 14, 5 km. Lava fluidă s-a revărsat mai departe spre țărm și s-a răspândit pe o lățime de 20 km, și în cele din urmă a atins o lungime de 80 de km.

În săptămânile și lunile următoare crevasa s-a crăpat și mai mult și procedeul s-a repetat de la capăt – mai întâi erupții explozive cu evacuări puternice de cenușă, după câteva zile o activitate efuzivă cu mari mase de lavă fluidă, care s-a răspândit pe suprafețe mari. Erupția a durat până în noiembrie.

Apoi o suprafață de 565  km² s-a acoperit de lavă ridigizată, al cărei volum era evaluat la 12, 5 km³. Temporar scurgerea de lavă de 5.000 m³/s a atins dublul debitului Rinului la vărsare.

La pagubele primare, pricinuite în primul rând de torentele de lavă care au distrus pășunile și gospodăriile, s-au dăugat pagube secundare, substanțial mai mari. Astfel, ghețarii au început să se topească și au fost blocate jgheaburile de scurgere, așa încât șuvoaiele de apă s-au revărsat din plin asupra uscatului. Cel mai rău a fost norul de cenușă, care a rămas luni de-a rândul deasupra întregii Islande și care, probabil, conținea mult sulf.

Nici măcar iarba nu a mai crescut. Din cauza vizibilității reduse, pescarii au trebuit să-și înceteze și ei lucrul. Din cauza erupției, au murit de foame și de molime 10.000 de oameni, așadar o cincime din populația insulei. ¾ din cai, oi și animale sălbatice și 250.000 de vite, corespunzând jumătății șeptelului, nu au supraviețuit.

Vulcanul Hekla sub gheața glaciară

Vulcanul Hekla, situat și el în sudul Islandei, într-o regiune slab populată, acoperită de ghețari, provoacă prin erupțiile sale, cu regularitate, inundații o dată cu topirea ghețarilor.

Asemenea fenomene ne sunt cunoscute din peninsula rusă Kamceatka , acoperită în mare parte de ghețuri. De când a început să se populeze, în urmă cu 1100 ani, Islanda a cunoscut 13 mari erupții ale Heklei.

Potrivit lui Thorarinsson, chiar pentru erupția din anul 1104 există o scurtă descriere scrisă.

În acea vreme, trebuie să fi avut loc o erupție deosebit de puternică, pur explozivă – după cum rezultă din săpăturile care au scos la iveală gospodăriile țărănești acoperite de cenușa vulcanică și din cartografierea sistematică a straturilor de cenusă.

Probabil că mai bine de jumătate din insulă – 55.000 km² – a fost acoperită de cenușă. Fenomenul a mai putut fi demonstrat și prin studierea depunerilor de turbă din Norvegia și Suedia.

Există descrieri exacte ale erupției Heklei din 13 februarie 1693, care a durat cel puțin șapte luni. Aici a fost vorba de o erupție combinată, în timpul căreia pe lângă evacuările de tephra, s-au scurs considerabile cantități de lavă.

În special la început, ba chiar în primul ceas al evenimentelor, pare să fi fost aruncat în aer un volum de 60.000 m³/s de material. Vântul de sud, ce a suflat puternic a împrăștiat un evantai de cenușă în direcția nord-vest.

Erupția din 29 martie 1947 a provocat și în Norvegia căderi de cenușă. În această erupție a putut fi estimată și puterea torentelor de apă provenită prin topirea ghețarilor, provocată de lavă și de cenușa vulcanică fierbinte. Se presupune astfel, că, temporar un potop de 900 m³/s s-a prăbușit asupra văilor.

În afară de Islanda, asemenea fenomene sunt relativ rare. Dar, la unii vulcani subglaciari, ce se află sub gheață, ca la Katla și Grimsvot, un asemenea tip de potop se întâlnește cu regularitate, la interval de câțiva ani sau mai puțin.

Katla, care provoacă un asemenea potop cam de două ori într-un secol. Produce cantități de apă de 100.000 m³/s, ceea ce corespunde aproximativ debitului năvalnicului Amazon. Apele târăc cu ele și munți de gheață și poartă și gazele vulcanice.

”Marile Catastrofe Geologice”, de Martin A.Koeing și Hans Heierli

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ