Lacrimile smereniei și lacrimile nebune

0
44

inima2Când îți arde inima de dorul de Dumnezeu și nu te mai poți opri din plâns, lacrimile acelea-s de la Dumnezeu; dar, cu toate că sunt de la Dumnezeu, noi trebuie să ne smerim: „Doamne, iartă-mă că eu sunt păcătos, eu nu sunt vrednic…” Duhul Sfânt mângâie sufletul când acesta plânge în rugăciune. Când Duhul cel Sfânt atinge inima cuiva, nu se mai poate opri din plâns și este un plâns mângâietor. Dacă îl ai adeseori, Duhul Sfânt îți curăță inima și vei putea spori. Așa Duhul Sfânt îți va desăvârși smerenia și atunci, chiar de te va lăuda toată lumea, nu vei avea nevoie de lauda nimănui. În timpul acelui plâns, nu mai vrei să te întâlnești cu nimeni ca să-ți spună ceva din veacul acesta înșelător.

Sunt uneori și bucurii și lacrimi nebune…; acelea îl fac pe om să se socotească că este cineva… Numai lacrimile care se varsă din inimă, din smerenie, din căința cuiva, care se crede pe sine cel mai mic și cu tot felul de lipsuri, sărac, și pe toți îi vede mai buni, și de toți îi este milă, și-i arde inima de dorul de Dumnezeu, numai acestea sunt de la Duhul Sfânt sălășluit în inimă.

Foarte multă lume se înșeală prin duhurile acestea – prin părerea că el este mai bun ca alții. Cât timp te lupți cu aceste gânduri ( cum că ești mai bun) vei lua cunună; știi când este căderea? Când te-ai învoit cu ele, când le-ai acceptat ca fiind adevărate, reale; când le crezi…

„Lupta pentru smerenie și pocăință” –Părintele Proclu Nicău

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ