„La mănăstire te desfiinţezi ca personalitate omenească în personalitate îngerească”

0
45

parintele_arsenie_papacioc– Trebuie şi cum trebuie să facă monahul misiune? Acest lucru nu contrazice lepădarea de lume?

– Depinde ce misiune i se dă când e trimis în lume. Pentru ce e trimis în lume? Să propovăduiască, să cerşească sau altele. Nu prea sunt de calitate aceste trimiteri. Dar să se poarte cu orice chip cuviincios, în lume să se ducă peste tot cu smerenie. Nu prea recomandăm trimiterea în lume. Aceasta a fost una din marile slăbiciuni ale monahismului nostru: să cerşească în lume, să bată din poartă în poartă. S-au folosit cei care au fost plecaţi, dar nu este o poruncă folositoare lumii. Deci dacă se duce şi se găseşte în lume, monahul să fie cuviincios, să nu se smintească lumea.

 – Se poate împlini monahul într-o mănăstire din oraş?

 Nu se pune problema, pentru că nu ne interesează unde ne găsim. Ne interesează cum ne găsim unde ne găsim. Care e lucrarea inimii noastre, care e interiorizarea noastră. Nu contează unde. Pot să fiu pe o piatră. Pot să fiu în pădure. împărăţia cerurilor este în noi. Bineînţeles, vei primi plată pentru că res­pingi toate aceste lucruri exterioare şi nu le primeşti. Pentru că ai fost în foc şi nu te-ai ars. Da! E posibil! Sigur că da. Alungi gândurile acestea cu rugăciunea, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu cu puterea proprie. Să se ştie de la început, ca răspuns^la toate întrebările: numai harul lui Dumnezeu. Să fii vrednic de harul acesta, în sensul că te smereşti, ca să prisosească harul în tine.

– Care trebuie să fie poziţia monahilor faţă de ceea ce aduce nou lumea în acest secol: televizorul radioul presa scrisă, calculatorul ş.a.m.d.?

– La toate monahul le dă toată atenţia posibilă, dar nu până acolo încât să-şi schimbe poziţia lui de mo­nah, adică să depăşească ţinuta lui monahală.

Bunăoară, pe mine, un frate al meu după trup, după ce am fost călugărit şi a văzut aspectul ceremo­nial de acolo, a venit la chilia mea – eram la Antim – şi m-a întrebat aşa (lucru de care m-am folosit foarte mult şi e ca un răspuns la întrebarea frăţiei tale): „Părinte, am voie să mai vorbesc cu Sfinţia ta?” (El era mai mic decât mine ca ani şi nu era un învă­ţat; era un băiat creştin, trăitor). Şi eu i-am spus: „Ai voie, dar să ţii cont că eu nu prea am voie”.

– Pentru ce motive este permisă plecarea călugărului din mănăstire?

– Mai întâi, sub nici un motiv. Numai dacă în mănăstire este o lucrare anticălugărească: curvii, certuri, bătăi, şi călugărul e expus să accepte aceste lucruri, atunci se poate duce în altă parte. Dar aşa ceva nu există.

– Dar şcoala poate fi un motiv de a ieşi din mănăstire?

– Nici nu se pune problema. Şcoala nu este nimic pe lângă a sta în mănăstire. O, sancta simplicitas! O, sfântă simplicitate! Şcoală de smerenie, dragul meu, de trăire. Fratele meu, mare mai e un om smerit! Numai cine n-a luptat cu diavolii nu ştie cât e de mare cuvântul acesta. Un om smerit, aşa cum spuneam, cât se poate la o măsură divină, mişcă stelele şi astrele, schimbă ordinea lumii. Aşa de mare este smerenia. Şi nu se poate fără asta. Nu vă speriaţi de forţa unui om smerit. Speriaţi-vă dacă smerenia nu este cu orice chip încăpută în voi. Mare e un om smerit! Chiar şi îngerii au nevoie de puterea smereniei.

– Care este pericolul cel mai mare care-l pândeşte pe monahul ieşit din mănăstire?

– Pericolul cel mai mare este nestatornicia. Pen­tru că satana este în stare să angajeze toată lumea pământului ca să nu te mai duci la mănăstire. Iar dacă te-ai dus, face tot posibilul să te scoată. Deci e prima mare greşeală. Căci dacă te scoate din mănăstire, tu încetezi de a mai fi. Şi atunci e inutil să mai vorbim de smerenie. Deci primul lucru e să fii statornic, şi statornic fără cârtire. N-ai putut să faci multe, dar nu cârti. Pentru că un monah e aşa de iubit de Dumnezeu, încât s-a spus într-un loc: „Cine se leagă de voi, de lumina ochilor Mei se leagă”. Este foarte mare chemarea aceasta. Fiind vorba de intrarea în cer, vă daţi seama cât de bucuros este Dumnezeu. Suntem la un pas de a da dreptate cuvântului unui Sfânt Părinte, că într-o zi putem ajunge la măsura dumnezeiască. Aşa că este foarte mare lucru. Deci o poziţie de smerenie cu orice chip, fără cârtire în ascultări, ca aşezare, şi fără vorbire de rău. Aceasta e marea greşeală. Sunt convins că iadul e umplut mai mult de cei care vorbesc de rău. Şi dacă vorbesc, se scuză: „Ce, numai eu vorbesc?” Nu. Vorbirea de rău este o crimă de care nici nu poate pocăi, pentru că nu o recunoaşte în totalitatea ei. A vorbi de rău înseamnă a nu-i suferi pe toţi cu drag, şi nu poţi suferi dacă nu eşti smerit. *

– În ce fel trebuie să ia poziţie monahul faţă de anumite realităţi din lume: ateismul,  mişcarea New-Age, ereziile etc?

– Să le atace, dacă se ivesc în calea lui, ca pe nişte neavenite, ca pe nişte primejdii în locuirea lumii, ca pe nişte primejdii pentru învăţătura creştină. Ateii, o serie întreagă de satanişti, ereticii în general trebuie combătuţi cu orice chip, pentru că ei îl atacă pe Hristos. Spune un Sfânt Părinte cu foarte mare dreptate: „Dacă fratele tău îţi scoate ochii, degeaba te superi. Dacă îţi taie mâna, degeaba te superi. Dar dacă-L atacă pe Hristos, mânie-te tare!” Trebuie atunci sâ-L apărăm pe Hristos cu mânie (…). Aceştia anulează venirea Mântuitorului în lume. Au rămas Puterile cereşti îngheţate de puterea lui Dum­nezeu. El vine, ia chip omenesc; cinste mare, omule, ţi-a făcut numai pentru că a luat chip omenesc. A suferit, a învăţat, a spus nişte lucruri…! N-a rămas nimic nespus. Se răstigneşte, suferă, şi ei anulează aceste lucruri? Cum fac şi sectarii. Dar pe mine nu mă sperie, nu mă îngrijorează (…). Cine e slab să se ducă după ei. Şi să nu fie nimeni slab! Să fie prezente în noi cuvintele Mântuitorului: „îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” Când a zis aşa, a spus că şi noi am biruit, nu numai El. Pentru că o dată ce suntem îmbrăcaţi în Duhul lui Hristos şi suntem răscumpăraţi de El, preţuim cât preţuieşte El.

Dialoguri duhovnicești, Arhimandritul Arsenie Papacioc

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ