Judecata cea Mare

0
36

Câţiva oameni, ca să râdă de un creştin care tocmai ieşea de la Biserică, îi ziseră:

— Măi Vasile, dar bun stomac trebuie să ai, de poţi înghiţi atâtea slujbe şi atâtea rugăciuni…

Dar el fără să se supere, le spuse:

— Dragii mei, eu am un proces foarte greu şi mă tem tare mult de Judecată… Şi de aceea merg în fiecare duminică şi sărbătoare, la Acela care are să mă judece şi-L rog să fie îngăduitor cu mine…

Unul dintre oameni întrebă:

— Ce proces şi judecată?!

— Iaca procesul şi Judecata pe care le avem cu toţii, pentru păcatele noastre. Iar Judecătorul Se află în Biserică; este Mântuitorul Hristos, Căruia mă rog zilnic să-mi ierte păcatele şi să mă învrednicească de fericirea veşnică…

Oamenii deveniră serioşi, gândind fiecare la păcatele lui, în timp ce Vasile adăugă:

— Mergeţi cât este vreme, căci pe urmă va fi cu neputinţă, iar osânda este mare şi Judecata nepărtinitoare.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016