Jocuri frumoase – dezvoltări armonioase!

0
283

jocuri-copii-afaraConstantin Brâncuşi spunea că atunci când nu mai suntem copii, suntem deja morţi!

Este foarte important să jucăm diferite roluri, să ne punem în diverse ipostaze. Jocurile sunt plăcute, mai ales cele care stimulează imaginaţia.

Jocul este o activitate umană dominantă în copilărie, prin care copilul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară pe care şi-o creează singur. Această activitate nu este specifică doar copilului, ea întâlnindu-se şi la adolescenţi, la maturi, sau chiar la bunici. Cu toţii ne refugiem deseori într-o lume imaginară, pe care ne-o creem plină de vise, de dorinţe ce se împlinesc, de imaginaţie, o lume paradisiacă în care restricţiile lipsesc. În crearea lumii imaginare omul transpune realul în imaginar. În grădiniţă această activitate nu este o activitate lipsită de importanţă şi seriozitate.Toţi ne aducem aminte că multe lucruri le-am învăţat prin joc, el fiind practic singura metodă prin care noi puteam asimila ceva nou laacea vârstă.

Jocul are rol terapeutic pentru cei carenu au dezvoltată iniţiativa şi curajul de a intra în competiţie.Prin joc se eliberează de timiditate. Nu se mai teme aşa de tare de critică celorlalţi, deoarece, de cele mai multe ori, personajul poate spune orice, iar reproşurile nu i se adresează personal, ci personajului.Prin joc se poare fortifica, întări voinţa şi atenţia. Cercetătorii au demonstrat că jocul copilului este esnţial pentru dezvoltarea personalităţii lui, şi că prin joc se dezvoltă capacităţile şi competenţele de bază. Scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă de a satisface imediat dorinţele sau aspiraţiile copilului.Prin atingerea scopului, se restabileşte echilibrul vieţii psihice. Funcţiile jocului se schimbă în raport cu vârsta. Astfel, dacă pentru copil, jocul este o activitate fundamentală, pentru adult reprezintă un înlocuitor al activităţilor serioase. Principalele fucţii ale jocului sunt mentale şi motorii, funcţia principală fiind de realizare a eului, de manifestare a personalităţii. Ca funcţie secundară putem enumera – funcţia de divertisment (pentrucă înlătură plictiseala pricinuită de lipsa activităţii), de element odihnitor (ştiut fiind faptul că jocul oboseşte mai puţin), de relaxare. Prin joc, atunci când suntem mici, asimilăm realul la eu şi, iar prin imitaţie facem adaptarea eului la real. Tot prin joc ne descarcăm energetic şi ne rezolvăm anumite conflicte, ne formăm şi ne informăm, socializăm cu alţii.

Jocuri frumoase – dezvoltări armonioase!

Jocul este un mijloc foarte important de dezvoltare fizică şi psihică a copilului, devenind pe parcurs o formă de activitate tot mai complexă. La copii şi, în special la cei foarte mici, rolul jocului este esenţial în detrimentul altor activităţi , iar orice impunere din exterior în sensul suspendării jocului generează rezistență şi neplăcere. Copiii se implică afectiv în joc, astfel că, reuşitele sunt mereu însoţite de manifestări de bucurie, în timp ce eşecurile pot produce suferinţe veritabile.

Prin joc copiii îşi satisfac dorinţa firească de manifestare şi independență. Jocul nu constituie pentru copil o simplă distracţie. Jucându-se, cunoaşte şi descoperă lumea şi viaţa într-o formă accesibilă şi atractivă pentru el. Pe măsură ce înaintează în vârstă şi se dezvoltă, conţinutul jocurilor se extinde cuprinzând şi relaţiile sociale dintre oameni.

Încă de timpuriu copilul simte nevoia unei comunicări active cu cei din jur, în special cu părinţii care sunt, sau ar trebui să fie persoanele cele mai apropiate de copil. Începând cu vârste foarte mici, copilul imita în jocurile sale viaţa şi activităţile adulţilor din jurul său. Pe această caracteristică se bazează metoda Montessori care face din joc adaptarea la mediul de viață de mai târziu.

Dezvoltarea intelectuală este puternic influenţată de joc, în sensul dobândirii de noi cunoştinţe şi diversificării acţiunilor mintale.Totul se face într-un mod total interactiv, astfel că învățarea devine un proces facil.

Jocul este prilejul realizării educaţiei estetice a preşcolarului, care se iniţiază în tainele frumosului şi învaţă să-l creeze. Intervenţia adultului în jocurile copilului determină transformarea jocurilor simple în jocuri mai bogate, mai complete, cu informaţii complexe şi elemente simbolice numeroase. Importantă este transformarea jocului în muncă fără a altera plăcerea distracţiei, însă pregătindu-l pe copil pentru învăţătura .

Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului fiind printre cele mai importante forme de activitate din perioada preşcolară. A interzice copilului să se joace este echivalent cu a-i bloca dezvoltarea fizică şi psihică.

„Nu trebuie să privim jocul ce pe ceva neserios, ci ca pe o activitate care are o adâncă semnificaţie. Jocurile sunt mugurii întregii vieţi a omului, căci  prin ele dezvăluie şi însuşirile cele mai ascunse ale ființei sale. Întreaga viaţă a omului îşi are izvorul în această epocă a existenţei şi dacă această viaţă este senină sau tristă, liniştită sau zbuciumată, rodnica sau zadarnică, asta depinde de îngrijirile mai mult sau mai puţin înţelepte, date la începutul vieţii.”(Ursula Schiopu, 1970)

Jocul este o activitate care îndeplineşte mai multe funcţii:

– formativ- educativă. Este o funcţie cu caracter predominant de cunoaştere asimilare practică şi mentală atât a însuşirilor lumii înconjurătoare cât şi a experienţei de viaţă, în care sunt antrenate şi exersate toate procesele psihice.

– de echilibru şi tonifiere. Este o funcţie de exersare a psihomotricităţii în vederea formării unor deprinderi .

– psihoterapeutică. Este o funcţie care  evidenţiază importanța psihologică a jocurilor nu doar pentru copii, ci și pentru adult.

Jocul duce la dezvoltarea capacităţilor psihomotorii, la formarea relaţiilor psihosociale şi asimilarea valorilor sociale , fapt care îi uşurează copilului integrarea în societate.

Dintre valori ale jocului putem enumera:

– perfecţionarea senzaţiilor şi percepţiilor,

– dezvoltarea spiritului de observaţie, a şpriţului de iniţiativă,

– dezvoltarea spiritului de echipă, a spiritului de competiţie,

– exersarea atenţiei şi a imaginaţiei,

Categorisirea jocurilor de la cea mai fragedă vârstă

În primul an de viaţă există trei forme principale de joc: jocuri de miscare- copilul se joacă cu mâinile şi cu picioarele; jocuri de manipulare a obiectelor- copilul se acomodează cu obiectele, cu aşezarea lor în spaţiu şi apoi începe să întindă mâinile după ele; jocuri de vocalizare- copilul începe să gungurească, descoperă treptat ca lumea sonoră este interesantă şi că el o poate influenţa, apare premisa dialogului verbal intre părinte şi copil. Spre sfârşitul primului an apar primele simboluri în joc.

În perioada 1-3 ani  jocul de manipulare este încă foarte activ, însă jocul simbolic  are rolul cel mai important. Apare tendinţa de finalizare în joc, ceea ce înseamnă fixarea unui obiectiv, alegerea unor mijloace şi atingerea obiectivului. Jocul cu adultul devine interesant în această perioadă de vârstă, deoarece este de tip interactiv. O jucărie banală nu reacţionează pe când adultul structurează situaţia ludică, îi dă o anumită coerentă, vine cu ceva nou.

La 3-7 ani jocul cunoaşte cea mai mare dezvoltare dar nu şi cea mai mare complexitate. Este considerate “perioada de aur” în care jocul este predominant şi orice tentativă de învăţare trebuie să se facă sub forma ludica pentru a avea succes. Jocul simbolic se preschimbă în jocul cu subiect, iar subiectele alese sunt atât din experienţa reală a copilului cât şi din imaginaţia lui. Se remarcă capacitatea copilului de a imita evenimente, conduite, interacţiuni umane observate cotidian. Treptat, odată cu formularea scopului jocului începe să se elaboreze şi planul de joc.

Cu cât copiii evoluează în plan fizic şi psihic, ponderea elementului de joc mai scade. Procesul de dezvoltare psihomotrica  se realizează printr-o formă intermediara-jocul didactic- care face trecerea de la joc la lecţii!

Jocul didactic este o valoroasă metoda de instruire şi educare , poate fi utilizat ca procedeu însoţind alte metode educative şi poate constitui şi o formă de organizare a activităţii şi vieţii cotidiene a copiilor.

Jocul trebuie privit ca o activitate ce formează şi modelează inteligența. El prilejuieşte o refacere energetică, o relaxare, o odihnă activa evidenta. Jocul poate constitui o modalitate importantă de identificare a capacităţilor psihologice, intelectuale, a trăsăturilor de personalitate precum şi a capacităţilor de socializare şi relaţionare.

A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale.” ( Eduard Claparede)

Sursa: kinetoterapie.net

 [twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ