Jertfă

0
23


(1944)

Rug de lumină durat-am din ramuri de frunze uscate,
Ramuri cu coaja de-argint, cu mănunchiuri de poame brumate.
Boabele mari de tămâie şi picurii grei de răşină
Ard în văpaie de aur, cu calde zvâcniri de glicină.
Strâns-am în coşul de trestie rodul livezilor noastre:
Pere mustoase, lămâi ca de ceară şi prune albastre,
Amfora-ncinsă cu salbă de cimbru, cu frunza învoalată,
Plină cu spumă uşoară de lapte, pe umeri îmi saltă.
Azi voi jertfi pe altarul străvechi, presărat cu viorele,
Pentru Zeiţa plăcerilor rodnice, trei turturele;
Luciu de perle cu aur suflat-am pe strunele lirii,
Cântec de rugă să-ntâmpine-n tremur pe doamna iubirii.

Inima mea, ce cuvinte de dulce descântec voi spune,
Ca să-mplinească Zeiţa în suflete sfânta minune?
Când pe coline cu cedrii îşi toarce-nserarea fuiorul,
Îi voi aduce aminte Zeiţei de Daphnis păstorul,
Cum a vrăjit-o flăcăul, zicându-i un cântec cu naiul,
Cum a-nflorit din iubire, pădurea adâncă şi plaiul.
Îi voi aduce Zeiţei aminte de dragostea-i sfântă,
Pentru divinul Adonis, pe care aedul ni-l cântă.
Moira cea crudă când stinse făclia de-argint a iubirii
Jalea căzu ca o brumă şi arse-n câmpii trandafirii.
Palmele spre cer ridicându-le fără cuvinte,
Inimă, noi vom ruga-O smerit să-şi aducă aminte,
Fie s-o-nduplece darul adus de cucernică mână,
Blândă iubire s-aprindă în suflete mândra stăpână.

Inima mea, ce cuvinte de dulce descântec voi spune
Ca să-mplinească Zeiţa în suflete sfânta minune?

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia