Jertfa pentru cei vii şi jertfa pentru cei morţi

0
15


Jertfa pentru cei vii şi jertfa pentru cei morţi – aceasta este jertfa deplină. Cu această îndoită jertfă, dintotdeauna oamenii au exprimat, lămurit sau nelămurit, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, unitatea neamului omenesc de amândouă părţile mormântului.

Toţi oamenii sunt ca unul; unele părţi ale acestui om sunt nevăzute şi lipsesc în moarte, celelalte sunt văzute şi de faţă în această viaţă.

De aceea, este nevoie şi pentru unii, şi pentru ceilalţi de jertfă, deoarece toţi sunt părţi al aceluiaşi organism a-tot-omenesc.

Prin jertfa pentru cei vii i se tăgăduieşte vieţii veridicitatea şi deplinătatea, iar prin jertfa pentru cei morţi i se tăgăduieşte morţii puterea nimicitoare asupra omului; în amândouă cazurile, prin jertfă se cheamă un Stăpân mai înalt, al vieţii şi-al morţii.

Prietenul din vecini care ne vizitează adesea, aduce daruri, când vine, numai pentru cei din casă. Prietenul de departe care ne vizitează arareori, aduce daruri, când vine, şi pentru cei din casă, şi pentru cei ce lipsesc din casă.

Toţi dascălii oamenilor şi-ai popoarelor, prieteni din vecini, îşi aduceau darurile numai pentru cei de faţă. Hristos este singurul prieten al omenirii, prieten de departe, care şi-a adus darurile şi pentru cei de faţă, dar şi pentru cei ce lipsesc.

Jertfa Lui este atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi. Lucrarea Lui mântuitoare este şi pentru cei vii, şi pentru cei morţi. Iar învăţătura Lui este o descoperire nu numai pentru cei vii, ci şi pentru cei morţi.

De aceea, stăpânirea Lui este o stăpânire şi asupra celor vii, şi asupra celor morţi.

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009