Izvorul Tămăduirii, în prima vineri după Paşti

0
85

În fiecare an, în Vinerea Luminată, prima vineri după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. 

În icoana sărbătorii Izvorul Tămăduirii, Maica Domnului şi Hristos se afla într-un bazin asemănător cu o cristelniţă, vasul în care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentată cu mâinile înălţate, semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor Maicii Sale. Din bazin izvoraşte apa care are darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti.

Aceasta icoană exprima ideea că Fecioara L-a născut pe Hristos, Care este Dătătorul apei vii a Duhului. De altfel, însuşi Hristos i-a spus femeii samarinence: “De ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce zice ţie: dă-mi să beau, tu ai fi cerut de la Dansul şi ţi-ar fi dat ţie apa vie” (În. 4, 10; În. 7, 38).

La originea acestei sărbători se află o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Potrivit Tradiţiei, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlineşte descoperirea făcută de Maica Domnului: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apa tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.

Mai târziu, când Leon ajunge împărat, ridica pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul “Izvorul Tămăduirii”. Aici primeşte vindecare de o boală grea şi împăratul Justinian (526-575), care ridica drept mulţumire o biserică şi mai mare. Biserica zidită de împăratul Justinian a fost distrusă în anul 1453, de turci.

Izvorul tămăduirii din timpul lui Leon se păstrează şi în zilele noastre. Credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea, unde există izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

De Izvorul Tămăduirii, se sfinţesc apele, slujba cunoscută sub denumirea de Aghiasma Mică. Termenul “aghiasma” vine de cuvântul grecesc “aghiasmos”, care îşi are originea în cuvântul “aghios”(sfânt). “Aghiasmos” se poate traduce şi ca slujbă de sfinţire, dar şi ca apa sfinţită. Astfel, atunci când spunem “voi face o aghiasma”, înţelegem slujba, iar când spunem “voi bea un pic de aghiasma”, ne referim la apa sfinţită.

Ana Grama