”Iubirea uneşte uimirea în faţa tainei celuilalt”

1
97

5Iubirea este un schimb de fiinţă, o întregire reciprocă. Iubirea îmbogăţeşte pe fiecare pentru că primeşte şi dăruieşte la nesfârşit, pe când ura sărăceşte, pentru că nu dă şi nu primeşte nimic.

Bărbatul găseşte în femeie o taină indefinită. Ea îşi cunoaşte nişte insuficienţe care se cer după o întregire prin bărbat, de aceea îl iubeşte pe bărbat; şi bărbatul la fel. Căsătoria e în acelaşi timp dragoste şi ajutor, bucurie de celălalt şi răbdare a lui. Pentru toate acestea se dă celor doi ce se căsătoresc harul dumnezeiesc.

Iubirea uneşte uimirea în faţa tainei celuilalt şi răbdarea neputinţelor lui şi ajutorarea lui în ele. În iubire, amândoi devin tari. Un rol important în această spiritualizare treptată a legăturii dintre ei îl are exerciţiul şi creşterea responsabilităţii unuia pentru altul. Iubirea creşte din exerciţiul responsabilităţii reciproce, iar responsabilitatea creşte din iubire.

Vieţuind împreună, cele două persoane se configurează una după cealaltă, încât bărbatul se completează şi ca persoană prin femeie, şi invers. Fiecare devine un fel de co‑persoană şi amândoi o unitate co‑personală.

De aceea, bărbatul care ar trece de la o femeie la alta nu se mai realizează ca persoană, definită prin convieţuirea cu o singură persoană ca femeie. Trăsăturile lui personale vor deveni fluide, nedefinite. Propriu‑zis el va deveni mai mult un individ‑specie, căci cel ce e lipsit de o adevărată şi permanentă comuniune personală e mai mult un individ uniform al speciei decât o persoană. În el se dezvoltă mai mult pasiunile speciei, nearmonizate şi neînfrânate.

Bărbatul are în femeie umanitatea ajunsă la intimitatea supremă cu el. Şi viceversa. Ei îşi sunt unul altuia deplin descoperiţi, într‑o totală sinceritate; fiecare îi este celuilalt ca un alt „eu”, rămânând totuşi un „tu” care îi este necesar pentru a se descoperi.

Fiecare se uită pe sine, făcându‑se eul celuilalt. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Cel iubit este pentru cel ce iubeşte identic cu sine. Însuşirea iubirii este de aşa fel încât cel ce iubeşte şi cel iubit nu mai par să formeze două persoane deosebite, ci un singur om”.

”Căsătoria ca legătură naturală pe viaţă între un bărbat şi o femeie”, Pr. Dumitru Stăniloae

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

1 COMENTARIU

  1. Tot ceea ce am citit este sublim, este pentru sufletul celui care citeşte, este binele şi frumosul în formă pură, este răspunsul la toate întrebările pe care şi le pune cititorul.
    Vă mulţumesc pentru tot binele făcut, pentru toate vorbele frumoase şi pentru toate sfaturile de care am avut şi am nevoie în continuare. Orice supărare v-am pricinuit a fost din neştiinţă, din neînţelegerea multor lucruri, din lipsă de îndrăzneală şi pentru că nu am ştiut ce să fac, nu am perceput lucrurile cum ar fi trebuit. Tot sfaturile şi cuvintele dumneavoastră mă vor învăţa ce să fac eu în continuare, cum să repar ce am greşit.

LĂSAȚI UN MESAJ