Iubirea şi evlavia pentru Maica Domnului

0
546

maica-domnuluiCine este Maica Domnului? ,,Dumnezeu  n-a zidit altă zidire mai curată şi mai cinstită decât Feciora Maria. Aceasta singură s-a arătat plină de dar şi binecuvântată între aleşii Lui Dumnezeu. Şi pentru acea mare sfinţenie, s-a învrednicit a naşte fără sămânţă pe Împăratul a toată zidirea. Şi s-a încoronat Împărăteasă a Cerului şi a pământului.‘’ (Învăţături creştineşti, Editura Bunavestire, Bacău, 2007)

,,Ea este Împărateasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura; Cămara întrupării Lui Dumnezeu Cuvântul! Uşa Luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin Ea a venit în lume. Uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin Ea a intrat! Poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel (cap. 44, 2). Scară către cer, pod către cer; Porumbiţa care a încetat pierderea sau potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Cădelniţă dumnezeiască, că a primit focul dumnezeirii şi Biserică a Preasfântului Duh. Cine este Maica Domnului? Este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului, şi Biserica Duhului Sfânt.’’ (Părintele Cleopa Ilie)

Maica Domnului, numită ,,cea plină de har’’ şi ,,sfântă mai presus decât toţi sfinţii şi mai cinstită decât heruvimii şi mai preamărită decât serafimii’’, ocupă un loc foarte însemnat şi ales în cultul Bisericii Creştine. Ce creştin fiind cuprins de necazuri şi de ispite, cine cu sufletul întristat şi deznădăjduit nu s-a rugat Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria, pentru alinarea durerilor trupeşti şi sufleteşti, pentru vindecarea trupească şi sufletească şi eliberarea sufletului din întunericul păcatelor? Trebuie să ai inima prea împietrită ca să nu strigi măcar o dată în viaţă la Maica Domnului nostru drag, ca să nu îngenunchezi măcar o dată în faţa unei sfinte icoane care o înfăţişează pe Măicuţa noastră Sfântă/ Preasfântă Maica noastră/ Mireasă, pururea fecioară/ Împărăteasă Sfântă,/ Preamilostivă şi Preacurată,/ Fără prihană Stăpână,/ Sfeşnic purtător de lumină,/ Cheia împărăţiei Lui Hristos,/ Vasul Sfântului Duh prealuminos,/ Maica Împăratului Ceresc, a Pruncului Dumnezeiesc/, şi să nu-i  ceri să se milostivească de tine şi să te ajute să îţi porţi mai departe cu demnitate crucea spirituală, sub greutatea căreia ai fost doborât la un moment dat.

Maica Domnului este mijlocitoarea, apărătoarea şi ajutătoarea noastră, Ea pururea stă în dreapta Fiului Ei – Hristos, înalţă rugăciunile noastre la tronul Lui Dumnezeu, şi  este rugătoare fierbinte către Mântuitorul Iisus Hristos, “căci rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului” Ea se roagă mereu pentu izbăvirea  de păcate şi mântuirea noastră a creştinilor.

De ce o iubim şi  de ce avem evlavie la Maica Domnului?  O iubim pe Măicuţa noastră, fiindcă Ea ne ascultă rugăciunile şi mijloceşte pentru noi, păcătoşii în faţa Fiului Său, rugându-L să ne ierte greşelile şi să ne ajute să punem început bun în vieţile noastre. Tu, Maică Sfântă eşti apărătoarea tuturor, /A credincioşilor şi păcătoşilor./ Pe toţi ne iubeşti deopotrivă,/ Fiindcă inima ţi-e milostivă./ De multe ori cu lacrimi, Fiului Tău te rogi/ Şi cu dragoste încerci să-L convingi,/ Să nu ne pedepsească pentru numeroasele păcate/ Şi pentru răutatea din inimile noastre.

La Măicuţa Domnului strigăm când suntem doborâţi de problemele vieţii, strigăm când ne simţim singuri pe lume, neajutoraţi şi fără niciun sprijin de nicăieri. Ştim că Măicuţa noastră Sfântă are o inimă iubitoare şi milostivă, are o inimă în care încape toată lumea cu problemele şi greutăţile ei, are o inimă care nu poate sta indiferentă la rugăminţile celor care îi pomenesc numele cu speranţa că îi va ajuta şi le va uşura poverile, chinurile, suferinţele.

E aşa de bună Măicuţa noastră, încât se roagă zi şi noapte pentru noi, păcătoşii, care greşim în fiecare clipă, care îi alungăm Fiul Cel iubit din inimile noastre, care îl răstignim în fiecare clipă cu patimile noastre. Deşi în fiecare clipă îi rănim  sufletul cu  sabia  necredinţei noastre, cu sabia respingerii învăţăturii Lui Dumnezeu Iisus Hristos, cu sabia păcatelor noastre cu care îi împungem Fiul în coaste, Măicuţa noastră Sfântă ne iartă, şi în bunătatea Ei nemărginită se roagă mereu pentru iertarea noastră, pentru izbăvirea de patimi şi nevoi, pentru alungarea deznădejii din inimile noastre.  Nu ne  părăseşte niciodată în necazuri şi primejdii, şi ne mângâie sufletele cu iubirea Sa, ne luminează întunericul sufletelor noastre. Ne luminează bezna necredinţei noastre, a răutăţilor noastre, a împietririi inimii, a nesimţirii noastre, fiindcă e luminată de Soarele cel veşnic şi împrăştie la rândul Ei lumina cea neînsearată, luminând întreg pământul cu strălucirea preacuratului Său suflet. Măicuţă Sfântă, soare duhovnicesc Tu eşti,/ Bezna necredinţei noastre o risipeşti./ Cu ajutorul Tău mulţi credincioşi se pocăiesc,/ Sufletele şi le mântuiesc şi Raiul dobândesc,/ Căci întotdeauna eşti milostivă mijlocitoare/ Şi în faţa Sfintei Treimi, puternică rugătoare./ A lumii bolnave de necredinţă eşti tămăduitoare.

Maica Domnului ne trezeşte din nou la viaţă sufletele moarte din cauza  tristeţilor apăsătoare, din cauza durerilor şi suferinţelor, din cauza dezamăgirilor, din cauza patimilor noastre. Ne linişteşte sufletele de vacarmul lumii acesteia, învăluindu-le în linişte si pace. Ne iubeşte aşa de mult, fiindcă Ea e bunătatea întruchipată, Ea nu poate să nu se milostivească de noi când avem inima înlăcrimată, când în puţinele noastre momente de rugăciune sinceră şi curată îi strigăm numele  cu evlavie şi credinţă  şi îi cerem ajutorul.

Inima Ei e plină de compasiune pentru bătrânii părăsiţi de copiii lor şi lăsaţi singuri sub povara hainelor grele ale bătrâneţii şi bolilor de tot felul. Ea le şterge lacrimile de pe obrajii brăzdaţi de trecerea anilor, Ea le dă puterea să treacă peste durerea pricinuită de nepăsarea, indiferenţa copiilor pe care i-au crescut cu multă iubire şi i-au ajutat pe drumul vieţii, Ea le alină durerea adâncă a sufletelor lor.

Măicuţa Domnului se îngrijeşte de văduve şi orfani, le alină durerea pricinuită de despărţirea de cei dragi, le dă puterea să meargă mai departe în ciuda tuturor lipsurilor şi  devine  ocrotitoarea acelor familii, ajutându-le să răzbată prin greutăţi, protejându-le sub Acoperământul milostivirii Sale.

Se îngrijeşte de copii şi de fecioare, de cei necăjiţi şi oropsiţi, de cei năpăstuiţi şi nedreptăţiţi, de cei bolnavi şi gârboviţi, se îngrijeşte de preoţi, monahi şi monahii, se îngrijeşte de cei din închisori, ş.a.,  viforul necazurilor ce se abate asupra lumii îl potoleşte, furtunile acestei vieţi domoleşte, mângâie cu iubirea Sa pe toţi ce pătimesc, vindecă neputinţele şi bolile, potoleşte foamea trupească, satură pe cei flămânzi de dreptate, potoleştea setea celor ce vor să se adape de la izvorul Adevărului şi Iubirii, de la izvorul de viaţă dătător, înţelepţeşte pe cei ce spiritual au fost orbi. Dăruieşte Har şi râu îmbelşugat de vindecări, veseleşte inimile întristate, alungă deznădejdea, binecuvintează cu răbdare şi putere pe cei încercaţi de nevoi şi ispite, smereşte pe cei mândri şi orgolioşi, alungă invidia şi egoismul, umple inimile de pace, linişte, bucurie, fericire, speranţă şi lumină.

Măicuţa noastră Sfântă ne ajută să ne despietrim sufletele noastre de indiferentă, nepăsare, ne topeşte  sloiul de ghiată ce ne-a cuprins inimile din cauza  urii, răutăţilor, egoismului, invidiei, mândriei, atunci când în puţinele noastre momente de smerenie ne conştientizăm păcătoşenia noastră, neputinţele noastre, atunci când judecătorul din noi – conştiinţa, ne ceartă şi ne atrage atenţia cât de mult am orbit spiritual, cât de mult orbecăim în bezna patimilor noastre. Atunci Măicuţa noatră se milostiveşte de noi şi ne încălzeşte inimile cu căldura iubirii sale, ghiaţa ce am avut-o în inimi se transformă într-un izvor curăţitor al mâlului patimilor noastre, se transformă într-un izvor de viaţă dătător, într-un izvor de apă vie, care ne readuce la viaţă din moartea păcatelor noastre, Măicuţa Sfântă fiind izbăvitoarea noastră de patimi, fiind scutul cu care putem înfrunta  diavolii care ne dau târcoale şi vor să ne prindă în capcanele lor. Maica Domnului ne ajută  de multe ori să îi învingem în războiul duhovnicesc, să-i ruşinăm şi să îi punem pe fugă, alungându-i departe de noi. Năvălirile patimilor, Măicuţă Sfântă, izgoneşti,/ Mângâierea lumii, Tu eşti./ Pe cei ce se roagă Ţie cu credinţă,/ Îi ajuţi în lupta cu răul să capete biruinţă,/ Căci spaima cea grozavă a diavolilor eşti,/ Cursele şi ispitele lor îndată risipeşti/.

Aşa cum  a spus Părintele Arsenie Boca : ,,spre a ajunge la refacerea noastră, trebuie să trecem prin multe răstigniri, şi avem trebuinţă de o inimă de mamă pentru noi către Dumnezeu. Dumnezeu ne părăseşte uneori; sfinţii nu sunt ascultaţi, dar iubirea de mamă întoarce asprimea Dreptăţii Lui Dumnezeu din nou în iubire.’’

Teofan al Niceii († 381), în Cuvântul său despre Maica Domnului, spune: ,,Ce cuvânt ar putea lăuda cu vrednicie, sau înfăţişa măcar în parte mulţimea, felurimea, belşugul şi bogăţia binefacerilor Ei şi a darurilor de obşte şi particulare ce decurg fără încetare ca nişte râuri veşnice din adâncul (abisul) milei Ei, din care cele mai multe sunt neştiute de cei mulţi, ca să nu zic de toţi. Dar şi-ar putea închipui cineva întrucâtva bunătatea Ei dumnezeiască faţă de noi, dacă s-ar gândi la duioşia, la dragostea şi la gingăşia inimii preamiloase şi preaduioase a unei mame faţă de copilul ei frumos şi bun, mai ales dacă e singurul ei născut şi prea iubitor şi se află la vârsta copilăriei. Mama aceasta uită de toate ale sale, ba mai mult, chiar şi de ea, aproape cu totul, şi se dăruieşte întreagă copilului preaiubit şi grijii de el, trăind mai mult în el decât în ea. De aceea, când acela e bolnav şi necăjit, suferă cu el; când acela plânge, plânge cu el; când se bucură, se veseleşte cu el; şi ca şi când ar fi propriul ei mădular, sau partea cea mai lăuntrică a ei, suferă împreună cu el de întâmplările şi pătimirile lui, mai bine zis, şi-ar da bucuros chiar şi propria ei viaţă pentru viaţa lui. Dacă va cugeta deci cineva la acestea şi la cele asemenea, îşi va închipui puţin adâncul (abisul) dragostei, grija şi duioşia Maicii Lui Dumnezeu faţă de noi. Mai bine zis, dacă trebuie să spunem adevărul, aşa de mult se deosebeşte duioşia Ei mai înaltă decât orice duioşie faţă de noi, de duioşiile cele mai miloase de mamă, …cât de mult se deosebeşte bunătatea de răutate şi adevărul de rătăcire.’’

,,Maica Domnului ne uşurează (sporeşte) şi ne adânceşte iubirea faţă de Iisus Hristos şi prin aceasta ne pune într-o legătură mântuitoare mai vie cu El. Pe drept cuvânt, Biserica a întemeiat nădejdile credincioşilor în ajutorul de tot felul ce ni-l poate da Sfânta Fecioară, pe unirea Ei strânsă cu izvorul nesecat al milelor şi al vieţii, care este Fiul Ei şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. De aceea ea îi cântă: „Bucură-te purtătoare a toată dumnezeirea“ (Utrenia Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, la Laude)….Acoperământul Maicii Domnului, susţinut puternic prin rugăciunea Ei neadormită, înseamnă multe lucruri: ocrotirea, păzirea, apărarea, dar şi sprijinirea noastră şi dăruirea a tot lucrul bun şi de folos. …Acoperământul Maicii Domnului este strălucitor de lumină, pentru că el alungă dimprejurul nostru şi din noi întunericul iraţional al patimilor şi viforul ispitelor, dar şi pentru că prin el străbate ca printr-un nor străveziu lumina soarelui Hristos’’ (Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae)

Deci, cea mai fierbinte rugătoare către Dumnezeu pentru noi, este Născătoarea de Dumnezeu, datorită inimii Ei de mamă a Lui. Ea ne iubeşte cu inimă de mamă pe toţi deopotrivă şi pe săraci şi pe cei bogaţi şi pe copii şi pe bătrâni şi pe împăraţi şi pe ţărani şi pe cei negri şi pe cei albi, şi pe cei frumoşi la chip şi pe cei urâţi şi pe sfinţi şi pe păcătoşi, şi atunci cum să nu fim datori cu toţii să o cinstim, să o iubim, să îi înălţăm imne de slavă şi mulţumire, să ne rugăm citindu-i acatistele şi paraclisele. Să spunem cu toţii:  Bineştiind atotputernica Ta apărare,/ Toţi, cu credinţă ar trebui să-ţi aducem cântare,/ Din inimă, cu dragoste să-ţi mulţumim/ Şi cu evlavie Sfântul Tău acoperământ să-l slăvim./ Pe Tine şi pe Fiul Tău, cu tot sufletul să vă iubim/ Şi cu umilinţă veşnică să vă mărim,/ Slavă, laudă, mulţumiri şi rugăciuni să înălţăm,/ Căci prin Sfântul Tău acoperământ, milostivire căpătăm/.

Toţi creştinii care nădăjduim întru mijlocirea şi ajutorul Măicuţei noastre Sfinte trebuie să o cinstim, să o iubim să fim vrednici şi curajoşi  mărturisitori ai Ei, să luptăm cu curaj împotriva hulitorilor, a pleiadelor de prăbuşiţi din dreapta credinţă creştinească în prăpastiile feluritelor rătăciri, care nu o cinstesc pe Maica Domnului nostru drag, care o aseamănă pe Aceasta cu orice femeie de rând, care  nu o recunosc drept Maica Lui Hristos Dumnezeu. Să o rugăm să mijlocească pururea către Hristos pentru noi şi să zicem din tot sufletul: O! Fecioară de Dumnezeu Născătoare, împărăţeşte peste noi şi Tu şi Fiul Tău! O! Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, noi pe Tine Te avem Împărăteasă după Fiul Tău, Împăratul nostru Hristos! ,,Şi prin sfintele şi de Dumnezeu primitele Tale rugăciuni, să ajungem la cele cereşti ale vieţii celei fără de sfârşit şi să stăm fără de ruşine în ziua judecăţii de-a dreapta Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, slăvindu-L pe El împreună şi Cel fără de început al Lui Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Lui Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.‘’(Acatistul Buneivestiri )

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Banner 2 la suta

LĂSAȚI UN MESAJ