Istorioare morale: Pățania…

0
16

Toată lumea ştie că tutunul nu numai că-ţi şubrezeşte sănătatea şi-ţi goleşte buzunarul de bani, dar îţi pricinuieşte şi multe necazuri, care de care mai amare.

Ascultaţi numai păţania lui Nea Costică, poreclit Ursul – pentru voinicia şi puterea lui – şi vă veţi lămuri ce poate întâm­pina în viaţa sa un fumător înrăit.

Nea Costică deprinsese patima fumatului încă din copilă­rie. Fuma de vreo 15 ani. Era un muncitor harnic şi priceput în fabrică şi pentru aceasta ori de câte ori se ivea ceva mai greu şi complicat de realizat, el era întrebat, consultat sau chiar de­semnat să facă lucrarea.

Într-o dimineaţă, înainte de a ieşi pe uşă ca să meargă la lucru, ca de obicei, nu se uită în servietă să vadă dacă are mâncarea pregătită de cu seara de tovarăşa sa de viaţă, căci nu i-a lipsit niciodată, dar avu grijă ca-ntotdeauna să-şi controleze buzu­narele pentru a nu-şi uita ţigările şi chibritele.

Mulţumit că le avea porni spre fabrică. A ajuns aproape cu o jumătate de ceas mai devreme. Şi-a aprins o ţigară ca de obicei, îşi lăsă hainele la vestiar, îşi puse halatul şi la timpul cuvenit îşi schimbă tova­răşul de muncă.

Până la ora 15.00 când venea schimbul II, a mai tras vreo 8-10 ţigări pe furiş, căci nu este voie să fumezi la locul de muncă. Când a sunat sirena pentru schimb, a lăsat lucrul şi dă să aprindă ţigară. Scapără câteva chibrite, dar ţigara care era ultima din pachet, fiind cam umedă, nu voia să se aprindă cum trebu­ie şi, nervos, o aruncă.

Nerăbdător să pipeze după terminarea lucrului, îl căută pe prietenul său Lazăr să-i dea o ţigară şi-un foc. Aprinseră amân­doi câte-o ţigară din buruiana blestemată dar nu statură de vorbă decât câteva minute, căci se auziră voci la vestiare:

– Foc, foc, anunţaţi pompierii!

Ce se întâmplase? Ţigara aruncată de Nea Costică Ursu se aprinsese, dar ardea mocnit fără ca el s-o observe. Când a aruncat-o nervos, ea a căzut pe un halat murdar plin de ulei. Halatul s-a aprins şi focul s-a întins vâlvătaie în toate vestiarele arzând îmbrăcămintea unui schimb întreg. Dacă nu veneau repede pompierii, focul ar fi trecut în hala de maşini unde ar fi pârjolit.

Credem că nu mai este nevoie să spunem ce pedeapsă a primit Nea Costică pentru neglijenţa şi delăsarea lui, dar este necesar să amintim că el fiind om foarte înalt şi voinic, n-a găsit la nici un tovarăş de muncă să împrumute haine pe măsura lui. A trebuit să aştepte sosirea nopţii ca să poată pleca acasă cu o cămaşă şi nişte indispensabili care ţipau pe el.

În drum spre casă ocoli pe toţi cu care se întâlni şi avu timp să gândească şi să se judece cam aşa:

– Iacă unde te duce patima fumatului şi neascultarea de părinţi care mă învăţau mereu să nu pun ţigară în gură că-i otravă. Oare tutun îmi trebuia mie ca să mă nenorocească, să-mi ardă şi hainele? Puteam s-o păţesc şi mai rău. Dacă lua foc fabrica? Vai de mine şi de mine!

Sunt 40 de ani de atunci. Nea Costică e om bătrân acum. Dar ţigară în gură el n-a mai pus. Mai întâi i-a pierit tusea care-l chinuia din pricina tutunului, iar după vreo 5-6 luni Nea Costică se rotunji la faţă, îi apăru roşeala în obraji, încât nici prietenii nu-l mai recunoşteau.

Nu-i vorbă, l-a costat cam mult să se lase de patima fuma­tului, dar odată scăpat de acest duşman a avut numai foloase şi bucurii.

Învăţătura ce se desprinde din această întâmplare nu-i greu de tras. Numai s-o punem în aplicare spre a ne folosi toată via­ţa. Aşadar, lasă-te omule de tutun, înainte de a-ţi arde panta­lonii sau cămaşa căci şi aşa îţi arde sănătatea şi buzunarul cu banii.

Şi vorba ceea: De ce să fumezi dacă nu ţine nici de foame, nici de sete, nici de cald, ci îţi aduce boală, bani pierduţi şi miros de Iad?!

„… pofta zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit aduce moarte”. (Iacov 1, 15)

 „Istorioare morale: (din înţelepciunea poporului român)”, antologie alcătuită de preotul Valeriu Dobrescu. Editura – Bacău: Babei, 2011