Istoria apariţiei bisericii – Arhitectura Bisericească în Ţara Românească cât şi în Moldova

0
385

arhitecturaArhitectura Bisericească în Ţara Românească cât şi în Moldova, dispariţia aproape totală a vechiului stil românesc din arhitectura bisericească, sub năvala copleşitoare a influenţelor occidentale şi acelor ruseşti. În nordul Moldovei, arhitectul austriac Romstorfer restaurează câteva monumente de artă, cu Putna, Sfântul Gheorghe din Suceava, Mirăuţii din Suceava cu oarecare respect pentru vechiul stil Moldovenesc. În schimb în Ţara Românească, în epoca domnitorilor Ştirbei şi Gheorghe Bibescu, arhitecţi ca austriacul Schlatter, fără nici o înţelegere faţă de valorile artei bizantine şi româneşti, refac într-un stil neogotic, hibrid, la modă pe atunci în Austro-Ungaria, Biserici vechii ca Bistriţa din Oltenia, Tismana, Arnota, Antim şi sfântul Spiridonn din Bucureşti desfigurându-le şi modificându-le, substanţial formele iniţiale. Opera aceasta de falsificare a înfăţişării originare a vechilor noastre monumente e continuată, după Unirea Principatelor, de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy care restaurează printr-o făţuială modernă unele ctitorii fără să le dărâme (mănăstirea lui Neagoe de la Curte de Argeş şi Sfinţii trei-Ierarhi din Iaşi), dar dărâmând pe altele, pentru a le reface din materialele cele vechi (Mitropolia din Târgovişte, Sfântul Nicolae domnesc din Iaşi, Sfântul Dimitrie din Craiova).

Cât priveşte bisericile noi, construite în această perioadă, ele reprezintă din punct de vedere arhitectonic, simple copii neizbutite ale unor modele mai vechi sau amalgamuri neomogene de influenţe eterogene diverse (mai ales apusene, gotice şi neoclasice sau baroce) altoite pe vechiul fond bizantin şi românesc. Chiar cele de mari proporţii şi realizate cu mijloace costisitoare (ca biserica noii Mitropolii din Iaşi Sfântul Spiridon cel Nou şi Domniţa Balaşa din Bucureşti ş. a) sunt lipsite de proporţii, de unitate de stil şi de valoare artistică sau chiar când sunt realizate mai izbutit din punct de vedere arhitectonic, ele nu au nimic comun cu arta constructivă românească. Sub înţeleapta conducere a acestora se ridică din ruine şi se restaurează în formele lor originare monumente de preţ ale vechii noastre arte bisericeşti, ca: Sfântul Nicolae din Curtea de Argeş, Cozia, Snagovul, Mihai Vodă şi curtea veche din Bucureşti.

’’Biserica Ortodoxă’’, Sveltana Rudzievskaia

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ