Invocaţie

0
19


(1944)

Bacche, pe tine te cânt, o, fiu al frumoasei Semele,
Tu storci în mâna-ţi divină ciorchinul cu boabele grele,
Tu faci să curgă în cupe, ca roua de limpede, vinul,
Galben ca ambra persană, sau rumen şi greu ca rubinul.
Tu faci să ardă privirea şi feţele îmbujorate,
Bacche, pe tine te cânt, că tu ai puteri minunate,
Tu scoţi din lanţuri iubirea şi lira o-nveţi să ne cânte.
Scoţi din cătuşe cuvântul şi-l faci către cer să s-avânte.

Bacche, pe tine te cânt, o, fiu al frumoasei Semele.
Fă să rodească belşugul, de struguri, în viţele mele,
Fă să rodească, divine, cireşii şi merii şi prunii,
Rodul să ardă în brumă, la toamnă, sub razele lunii.
Fă să nu fie zadarnică nici o petală de floare,
Fă să nu cadă în van nici o rază a mândrului soare.
Rodul să umple cu caldă şi dulce mireasmă câmpia
Şi să răsune, în toamnă, de cântece vesele, via.

Bacche, pe tine te cânt, o, fiu al frumoasei Semele.
Tu storci în mâna-ţi divină ciorchinul cu boabele grele,
Flacăra-ţi arde sfiala din sufletul blând de fecioare,
Dorul trezit le uimeşte şi focul privirii le doare.
Patima, plină beţie, cuprinde a clipelor pace.
Cad cingători de argint şi haina la piept se desface,
Coardele lirii se rup şi sunetele curg deşirate…
Bacche, pe tine te cânt, căci ai puteri minunate.
“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia