Invenţii care au schimbat lumea secolului al XIX-lea – Yala(1862)

0
212

yala pniÎncuietori există, se pare, de când există case sau, cu siguranţă, de când există bogăţie. Cea mai veche încuietoare cunoscută a fost găsită de arheologi în ruinele unui palat mesopotamian de lângă Ninive. Executată în jurul anului 2000 î.H., este un strămoş al încuietorii de tip tambur cu verturi care avea să devină obişnuită în Egiptul vremii. Incu-ietoarea consta dintr-un drug mare de lemn care bloca uşa. In partea de sus avea o fantă cu câteva găuri. Când drugul era pe poziţie, în găuri erau împinse nişte bolţuri de lemn, împiedicând alunecarea înapoi a drugului. între anii 2000 şi 1400 î.H., în Creta minoică a Epocii de Bronz s-au realizat încuietori şi mai sofisticate.

Vreme îndelungată, în epoca preistorică şi chiar mai târziu, europenii şi-au asigurat locuinţele doar cu un drug solid care intra într-un suport de fier fixat pe cadrul uşii. A fost metoda aproape universală, de la casele neolitice din piatră de la Skara Brae, construite fără mortar, până la porţile marilor castele medievale. Uşile duble ale marii Porţi a Leului care apăra citadela Micene a lui Agamemnon în 1250 î.H. erau asigurate de o grindă grea de lemn exact în acelaşi fel.
Cheile metalice şi broaştele au apărut în Evul Mediu, dar problema era că de foarte multe ori o cheie deschidea mai multe broaşte. Fie nu-i venise nimănui ideea de pereche unică cheie-broască, fie fierarilor vremii le era imposibil să născocească destule forme diferite. Chiar dacă nu ayeai cheie, era, în general, uşor să deschizi o broască. În 1778, Robert Barron a făcut prima încercare serioasă de a îmbunătăţi siguranţa. A inventat o încuietoare cu dublă armare. În 1764, Joseăh Bramah a inventat broasca de siguranţă, care era considerată a fi imposibil de spart; era o încuietoare de protecţie împotriva hoţilor. În 1857, James Sargent a inventat prima broască cu cifru funcţională. asta era considerată atât de sigură încât a fost adoptată de producătorii de seifuri. Şi Trezoreria americană a folosit-o. Sargent a mai inventat în 1873 un mecanism cu temporizare; acesta a fost precursorul celor folosite astăzi în mod obişnuit pentru încuierea camerelor în care se păstrează tezaurele băncilor.

Primele încuietori antişperaclu au fost inventate în 1916 de Samuel Segal, un poliţist la pensie. În 1921, Harry Soref a înfiinţat Master Lock Company şi a inventat un lacăt îmbunătăţit. Era atât solid, cât şi ieftin. L-a construit din straturi de metal – concept întâlnit şi la uşile placate cu metal ale tezaurelor bancare.
Yala a fost inventată în 1848 de Linus Yale senior. Fiul lui a perfecţionat-o, făcând cheile mai mici şi mai plate, cu margini zimţate, de forma celor utilizate astăzi. Linus Yale junior (1821-1868) şi-a brevetat butucul cu verturi în 1862. Marele avantaj al acestei noi generaţii consta în faptul că nu existau două mecanisme la fel. Cele cinci rânduri de verturi acţionau de fapt ca o încuietoare cu cifru, şi nu aveai cum să-ţi dai seama după aspectul exterior al încuietorii care ar fi putut combinaţia. Numai o singură cheie, sau o copie exactă a acelei chei, putea deschide o anumită yală. Invenţia a marcat un mare progres în securitatea locuinţelor şi a spaţiilor comerciale. Linus Yale a murit în 1868, înainte de a putea profita cu adevărat de pe urma marii lui invenţii. Se spune că yala a fost „primul produs ce a putut fi realizat în masă în formă neidentică”.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

 [twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ