Invenţii care au schimbat lumea – Pixul

0
359

pixPixul a fost inventat în 1935 de un ziarist maghiar, pe numele lui Biro. De fapt, nu a fost primul care a avut această idee. În  1888, un tăbăcar american, John Loud, a solicitat un brevet de invenţie pentru un stilou cu bilă. Stiloul lui Loud avea un rezervor de cerneală şi o bilă care aplica cerneala groasă pe piei. Acest stilou nu a fost produs niciodată – a rămas la stadiul de idee. Pentru aceeaşi invenţie s-au mai acordat 350 de brevete de-a lungul următorilor 30 de ani. Era o idee grozavă, în teorie. Problema era că nu funcţiona. Cea mai mare greutate consta în obţinerea unei consistenţe adecvate a cernelii. Cu o cerneală subţire, stilourile curgeau. Când cerneala era prea groasă, stilourile se   înfundau şi nu mai scriau deloc. Unele stilouri prezentau ambele avantaje, în funcţie de temperatura ambiantă.

Laszlo Biro eraun om talentat, dar nu-şi urmărise niciodată un interes suficient de mult timp pentru a-şi asigura un venit bun. Studiase medicina, arta şi hipnotismul. În 1935 era redactorul unui mic ziar. Având mult de scris, pierdea o grămadă de timp cu umplerea stiloului şi curăţarea petelor de cerneală, ceea ce a ajuns să îl enerveze. Ca şi în cazul altor invenţii, iritarea produsă de o problemă măruntă, dar permanent a fost cea care i-a insuflat strălucita idee. Laszlo Biro a observant că cerneala groasă pentru tipar se usca repede, prevenind apariţia petelor. S-a hotărât să proiecteze un stilou care să utilizeze aceeaşi cerneală. Cerneala groasă nu curgea însă prin peniţele normale. Ajutat de fratele lui, Georg, Biro a născocit un vârf cu bilă pentru stiloul său. Bila se rostogolea pe suprafaţa hârtiei, luând cerneală din cartuşul din interior şi aplicând-o pe hârtie.

Aflaţi în vacanţă, fraţii Biro au cunoscut un bătrânel amabil întâmplător, era preşedintele Argentinei, şi i-au arătat proiectul lor. Preşedintele Justo i-a încurajat să vină în ţara lui şi să îşi înfiinţeze acolo o fabrică. Când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, fraţii Biro au fugit din Ungaria, oprindu-se la Paris, pentru a-şi breveta invenţia înainte de a-şi continua drumul spre Argentina, în 1940. Laszlo şi-a luat precauţia de a breveta încă o dată stiloul în Argentina, în 1943.

După ce şi-au găsit susţinere financiară, cei doi fraţi au înfiinţat Compania Eterpen în Argentina şi au început să producă pixul Biro la scară comercială. Presa a fost entuziasmată de noul stilou care, se spunea, putea scrie vreme de un an fără a fi reumplut. Guvernul britanic a cumpărat licenţa, văzând în ea o investiţie care avea să aducă bani lichizi pentru cheltuielile de război. Şi forţele aeriene britanice aveau nevoie un gen de stilou care să funcţioneze la altitudini mari; aviatorii observaseră că stilourile obişnuite curgeau când erau folosite la altitudini mari. Succesul de care s-au bucurat pixurile la forţele aeriene le-a adus o nouă recunoaştere publică. Din păcate, Laszlo Biro nu găsise necesar să scoată un brevet american pentru stiloul său revoluţionar şi s-a trezit, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în situaţia de a-şi apăra invenţia în justiţie.

În mai 1945, Eversharp Co. s-a unit cu Eberhard-Faber pentru a achiziţiona drepturile exclusive pentru Biro Pens din Argentina. Stiloul fost redenumit Eversharp Co. (CA venind de la capillary action, “acţiune capilară”). În iunie, la numai câteva săptămâni după încheierea tranzacţiei, un om de afaceri din Chicago, pe nume Milton Reynolds, a vizitat Buenos Aires, capitala Argentinei, şi a văzut pixurile Biro într-un magazin. A recunoscut numaidecât imensul lor potenţial comercial, a cumpărat câteva bucăţi ca mostre şi s-a întors cu ele în America. Ajuns acasă, Milton Reynolds a înfiinţat Reynolds International Pen Company, fabricând pixuri, în ciuda faptului că drepturile de licenţă erau deţinute de Eversharp. Reynolds a întrecut Eversharp pe piaţă, punându-şi pixurile Reynolds’ Rockets la vânzare la magazinul Gimbers din New York pe la sfârşitul lunii octombrie 1945. A vândut pixuri în valoare de de 100.000 de dolari numai în prima zi. Publicitatea din ziare care a însoţit lansarea produsului, descriindu-le drept miraculoase, fantastice şi „garantate să scrie timp de doi ani fără a fi reumplute”, a produs vânzări colosale. Piaţa potenţială a lui Eversharp a fost redusă în mod similar în Anglia; în decembrie, apăruseră la vânzare pixuri fabricate de Miles-Martin Pen Company.

Vânzările iniţiale au fost foarte promiţătoare. Noile stilouri era nesatisfacătoare. Clienţii au descoperit că pixurile Reynolds curgeau sau, uneori, pur şi simplu nu mergeau, şi că cele Eversharp sunt mult mai bune. O mulţime de pixuri au fost returnate de clienţi nemulţumiţi. Prin 1948, nebunia pentru pixuri încetase, şi preţul scăzuse de la 12,50 dolari la 50 de cenţi.

Apoi, când Reynolds era pe punctul de a închide fabrica, un francez pe nume Marcel Bich a început să fabrice pixuri sub denumirea comercială BIC.

De scăderea interesului pentru prima generaţie de pixuri s-au bucurat producătorii de tocuri cu rezervor. Parker Pens, firmă de renume în domeniu, a reuşit să rezolve unele probleme tehnice ale pixului şi a scos pe piaţă o versiune proprie, Jotter, doar pentru a scoate în evidenţă faptul că stilourile lor sunt cu adevărat instrumentele de care are lumea are  nevoie pentru scris. Jotter a fost un succes enorm. Rezervorul lui ţinea de cinci ori mai mult decât cel al pixurilor Reynolds sau Eversharp şi gama de pixuri Parker conţinea o varietate de mărimi ale vârfului de scris. În 1957, Parker şi-a îmbunătăţit pixurile prin introducerea bilei din carbură de tungsten.

Eversharp avea în această vreme dificultăţi financiare, aşa ca a vândut sectorul de stilouri lui Parker şi a intrat în lichidare. Dar nu Parker avea să domine piaţa în cele din urmă, ci BIC. La sfârşitul lui 1950, BIC vindea 70% din pixurile de pe piaţa europeană şi pornea să o cucerească şi pe cea a Americii. În 1960, BIC deţinea marca  newyorkeză de stilouri Waterman Pens, marcând sfârşitul unui adevărat război comercial.

Într-o lume în care atât de mult depinde de viteză şi de uşurinţă, este greu de imaginat cum ar arăta viaƫa fără pixuri.

Invenţii care au schimbat lumea, Rodney Castleden

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ