Invenţii care au schimbat lumea – Hârtia din pastă de lemn (105 d.H.)

0
521

hartiaCele mai vechi scrieri erau inscripţionate cu un instrument cu vârf ascuţit pe tăbliţe din lut. Nu erau foarte portabile şi erau utilizate în principal pentru arhive şi inventare; tăbliţele puteau fi aşezate în tean­curi pe rafturi şi rearanjate, dar erau greu de transportat. încă din Epoca Bronzului, în jurul anului 1500 Î.H., au început să se facă un fel de carnete. Acestea constau din plăci de lemn cu feţele interioare ceruite, prinse în balamale. Puteau fi utilizate pentru a înregistra încheierea unui târg, armistiţiu sau mesaj, dar textul trebuia să fie scurt.

Papirusul, primul suport pentru scris asemănător hârtiei, a început să fie folosit în Egipt încă din jurul anului 4000 î.H. Papirusul era obţinut presând cu un făcăleţ un snop de plante tăiate şi lăsate o vreme umede, până când se transforma într-o foaie subţire, flexibilă, fibroasă. Marea virtute a papirusului consta în faptul că era foarte uşor, permitea scrierea unei cantităţi mari de text şi putea fi rulat în suluri pentru a fi păstrat sau transportat.

Hârtia, în forma pe care o cunoaştem astăzi, a fost inventată în China anului 105 d.H. de către un bărbat pe nume Cai Lun, funcţionar al curţii imperiale. Înainte de inventarea hârtiei, existaseră două materiale alternative pentru scris în China. Unul era mătasea, care era foarte scumpă. Celălalt – tăbliţele de bambus, care erau prea grele. Cai Lun a folosit scoarţă de copac, plase de pescuit şi bambus, prin aplatizarea cărora se obţine o peliculă foarte subţire. De fapt, asemenea multor altor inven­tatori de mai târziu, Cai Lun îmbunătăţea o metodă mai veche. Se pare că în China se folosea o altă formă de hârtie încă din jurul anului 50 î.H, dar aceasta era făcută din cânepă.

Chinezii foloseau hârtia pentru a scrie pe ea, dar şi în alte scopuri. Era utilizată la împachetat, la fel ca astăzi, şi în arta decorativă. Mai era folosită, probabil în mod mai puţin adecvat, la confecţionarea hainelor. Dar superioritatea hârtiei ca suport pentru scris era uşor de văzut, şi nu a trebuit să treacă mult timp până ce a înlocuit toate celelalte materiale.

În jurul anului 600 d.H., călugării budişti chinezi au dus cu ei arta fabricării hârtiei în Japonia. Şi acolo a fost adoptată pentru scris si confecţionarea unor obiecte decorative – inclusiv evantaie şi păpuşi. Din hârtie, japonezii au început să facă chiar şi panouri prin care îşi separau părţi ale locuinţelor. În anul 750, arabii au preluat de la chinezi arta fabricării hârtiei şi au construit prima fabrică de hârtie din Europa, cu toate că aici acest nou suport s-a impus destul de greu, poate din cauza asocierii lui cu maurii. în Anglia şi Franţa Evului Mediu timpuriu, perga­mentul făcut din piele de oaie era materialul preferat, dar spre sfârşitul perioadei medievale se folosea noul material mai ieftin, hârtia. Călugării francezi au început să îl utilizeze pentru a produce copii ale Bibliei.

Germanii au îmbunătăţit considerabil meşteşugul fabricării hârtiei – odată cu inventarea presei de tipărit cu litere mobile, a devenit posibilă producerea pe scară largă a cărţilor.

Multă vreme hârtia a fost obţinută prin reciclarea hainelor vechi si a altor ţesături, dar cererea crescândă de hârtie a depăşit posibilitatea de a le furniza. Producerea hârtiei din lemn părea posibilă, dar s-a scurs scurs un timp îndelungat până ce a fost dezvoltată tehnica. Un englez pe nume Hugh Burgess a fost cel care a inventat o metodă de obţinere a celulozei de înaltă calitate pentru producerea hârtiei – în 1852 – , iar astăzi hârtia este fabricată exclusiv din celuloză.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ