Invenții care au schimbat lumea: Anestezia

0
745

anesteziaÎn Antichitate, oamenii se învăţaseră să tolereze durerea provocată de boli de felul artritei? Uneori aveau de suferit intervenţii chirurgicale pentru repararea oaselor rupte; cu 4000 sau 5000 de ani în urmă se răneau în timp ce tăiau copaci, luptau sau construiau monumente megalitice şi piramide. Din vremuri foarte vechi s-a practicat trepanarea.

Aceasta presupunea tăierea unei bucăţi a craniului, posibil în scopul eliberării duhurilor rele. Probabil că durerea era îngrozitoare, şi nu se ştie cum o suportau pacienţii. Mulţi se însănătoşeau, dar unii mureau la scurt timp după intervenţia traumatică. Este posibil ca în cursul intervenţiilor chirurgicale să se fi utilizat tehnica primitivă de anesteziere care se folosea în Italia secolului al XVIII-lea. Din relatări reiese că aceasta era utilizată pentru castrarea băieţilor cântăreţi, dar ar fi putut fi de folos şi în alte operaţii. Se apăsa vena jugulară a băiatului până ce acesta intra într-o semicomă. În această stare operaţia putea fi efectuată „cruţând pacientul de durere”.

Existau şi unele plante care ar fi putut fi folosite ca anestezice. În Scoţia, în ghivece provenite din Neoliticul târziu, s-au găsit seminţe de măselariţă, un halucinogen cunoscut. Tatuajele Omului Gheţurilor coincide cu punctele  de acupunctură, în special acelea utilizate în tratarea durerii şi a artritei reumatoide. Aceasta sugerează că în Neolitic se folosea acupunctura pentru ameliorarea durerii provocate de această afecţiune obişnuită.

În antichitate a continuat căutarea leacurilor împotriva durerii. Erau necesare mai ales în cursul operaţiilor.

Teodorico di Lucea, un călugăr dominican, şi-a adus contribuţia la introducerea anestezicelor în anul 1236. Fiu de chirurg în slujba cruciaţilor, Teodorico era profesor la Bologna. El recomanda aplicarea pe nasul pacienţilor a unor bureţi înmuiaţi în narcotice. Această metodă provoca un somn profund, în timpul căruia pacienţii puteau fi operaţi fără să simtă vreo durere.

În activitatea sa de pionierat, Teodorico a folosit ca anestezice mătrăgună şi opiu, ambele cunoscute sub denumirea de opiate. Ideea utilizării de anestezice a apărut repetat în decursul istoriei. Unele tehnologii şi tehnici au fost îmbunătăţite progresiv, în timp ce altele au fost născocite, uitate si ulterior reinventate. Este surprinzător că un lucru atât de important precum ameliorarea durerii poate fi uitat, necesitând reinventarea . Vreme de sute de ani de la invenţia lui Teodorico, chirurgii au continuat să opereze pe pacienţi conştienţi, care aveau uneori de îndurai dureri înfiorătoare. După ce Joseph Priestley a descoperit oxigenul şi oxidul de azot în 1772, aceştia şi alţi agenţi chimici au fost permanent cercetaţi şi s-a ajuns, în cele din urmă, la redescoperirea anestezicei  în cursul următorilor 80 de ani. Procesul redescoperirii a fost, dup cum vom vedea mai târziu, surprinzător de lent, şi a fost rezultatul muna mai multor cercetători independenţi: Humphry Davy şi Michael Faradaj în Anglia si Crawford Long şi William Morton în America.

Când, în 1846, William Morton a făcut o demonstraţie publica utilizării eterului pentru inducerea stării de inconştienţă, l-a administrat exact în maniera recomandată de Teodorico, cu 600 de ani mai devreme prin aplicarea unui burete îmbibat în anestezic pe nasul pacientului.  A fost un caz de invenţie pierdută şi regăsită.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

[pro_ad_display_adzone id="95017"]

LĂSAȚI UN MESAJ