Întunecarea minții – bucuria diavolului

0
99

boli Vă rog, Părinte, ați putea analiza stării omului după cădere? Este foarte important să știm exact cum se confundă mintea cu rațiunea, cum ajunge să fie robită față de toate cele dimprejur și față de patimi.

– Sunt de acord că trebuie să cercetăm acest subiect în amănunt, sub toate aspectele. Sfântul Grigorie Palama, într-una din omiile sale, vorbește despre întunecarea minții, care este urmarea îndepărtării ei de Dumnezeu. El pomenește un pasaj clasic pe care, desigur, îl găsim și la alți Părinți, precum Sfântul Maxim „Mintea despărțită de Dumnezeu se face dobitocească sau drăcească”.

Atunci când mintea omului se îndepărtează de Dumnezeu, toate energiile lăuntrice ale sufletului și ale trupului se tulbură. Sfântul Grigorie spune în continuare că, întrucât și-a pierdut mișcarea firească și s-a abătut de la calea firească, mintea poftește la lucrurile aparținând altora și nu se mai satură de iubirea de avuție. Ea se lasă în voia plăcerilor trupești și desfătarea sa nu cunoaște margini sau măsură. Prin lucrarea ei își necinstește numele, totuși dorește să fie cinstită de toți. Vrea ca toți să o lingușească, vrea ca toți să fie de acord cu ea, să fie împreună-lucrători cu ea, iar când acestea nu se întâmplă, se umple de mânie. Mânia și sălbăticia sa față de aproapele o fac asemeni Șarpelui. Și astfel, deși creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, omul se face „ucigaș de oameni”, asemănându-se ucigașului de oameni, diavolul.

Și, așa cum scrie Sfântul Grigorie, aceasta se datorează unei singure pricini: faptului că mintea omului s-a abătut de la frica și pomenirea lui Dumnezeu, deschizând calea împreună-lucrării cu începătorul răutății. Despărțirea minții de Dumnezeu îl face pe om fie un diavol, fie o fiară.

Astfel, din pricina relei funcționări a minții, atât patimile trupului, cât și cele ale sufletului se dezlănțuie. Diavolii știu bine aceasta, astfel că se străduiesc ”să întunece puterea noastră mintală”.  Ei știu că, dacă întunecă mintea, pot cu ușurință să-l împingă pe om să facă orice voiesc ei. Omul poate ajunge la nebunie: în această stare, putem spune cu certitudine că omul nu se poartă normal. Este antisocial.

Pe deasupra, tot o urmare a căderii este și stârnirea închipuirii și a gândurilor diavolești care ne stăpânesc memoria.

„Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă” de Mitropolit Hierotheos Vlachos 

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ