Întruparea Cuvântului – refacere a omului zidit după chipul lui Dumnezeu și dar al cunoștinței mai presus de fire

0
75

clopote_24Dumnezeu, Cel care are toată stăpânirea, când a făcut neamul oamenilor prin Cuvântul Său, a văzut și slăbiciunea firii lor; a văzut anume că acestea nu va fi în stare să cunoască prin ea însăși pe Făcătorul, nici să dobândească înțelegerea Lui, de vreme ce El este nefăcut, iar făpturile sunt făcute, El este netrupesc, iar oamenii sunt plăsmuiți jos, în trupuri; și că peste tot e mare lipsa de putere a celor făcute, pentru înțelegerea și cunoștința Celui ce le-a făcut. De aceea, milostivindu-Se iarăși de neamul omenesc, ca Unul ce e bun, nu i-a lăsat pe ei deșerți de cunoștința Lui, ca să nu le fie fără de folos existența însăși. Căci ce folos ar avea cei creați, dacă nu ar cunoaște pe Făcătorul lor? Sau cum ar fi raționali, necunoscând pe Cuvântul (Rațiunea) Tatălui, în care s-au și făcut? Căci nu s-ar deosebi deloc de cele neraționale, dacă nu ar cunoaște nimic mai mult decât cele din jurul pământului. Și de ce i-ar mai fi făcut Dumnezeu pe aceștia, dacă n-ar fi voit să fie cunoscut de ei? Deci ca să nu se întâmple aceasta, Dumnezeu fiind bun îi face părtași de chipul Domnului nostru Iisus Hristos și-i zidește după chipul și asemănarea Lui, ca, printr-un astfel de har, cunoscând chipul, adică pe Cuvântul Tatălui, să poată să dobândească prin El înțelegerea Tatălui și cunoscând pe Făcătorul să trăiască viața mulțumită și cu adevărat fericită.

Dar oamenii au nesocotit harul dat lor și prin aceasta au întors atât de mult spatele lui Dumnezeu și au tulburat atât de mult sufletul lor, încât nu numai că au uitat de cunoștința de Dumnezeu și și-au plăsmuit alți zei în locul lui Dumnezeu – căci au făurit idoli în locul adevărului și au cinstit mai mult cele ce nu sunt în locul lui Dumnezeu Cel ce este, slujind făpturii în locul Făcătorului -, dar ceea ce e cel mai rău, au mutat cinstirea de la Dumnezeu la lemne, la pietre și la toată materia și chiar la oameni. Ba au mers și mai departe de acestea, încât au crezut în demoni și i-au dat drept dumnezei, împlinind poftele lor. Căci aduceau jertfe de animale necuvântătoare și junghieri de oameni, spre a-și împlini datoriile față de aceia, umplându-se și mai mult în patimile acelora. Și toți erau plini de necredință și de nelegiuire. Singur Dumnezeu nu era cunoscut și Cuvântul Lui, măcar că nu Se ascundea pe Sine din fața oamenilor, nici nu le dădea o cunoștință simplă despre Sine, ci o desfășura în chip felurit și prin multe lucruri.

Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre Întruparea Cuvântului      

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ