Înțelesul unor expresii celebre (1)

0
68

citi

A bon entendeur, salut! (fr. „Îl salut pe cel care este un bun ascultător!”) – Semnificația acestei expresii s-ar traduce cel mai bine prin proverbul: „Cine are urechi de auzit, să audă!” Prin folosirea acestei fraze atragi atenția ascultătorului că spusele tale au subînțeles, mai conțin ceva care nu poate fi spus direct sau este lăsat intenționat spre a fi dedus, ghicit.

Ab Iove principium (lat. „Să începem cu Jupiter”) – Expresia este întâlnită la Vergiliu, într-o poezie pastorală, și este utilizată cu sensul „să pornim de la personajul cel mai de seamă” sau „să începem cu lucrul cel mai important”. Este citată atunci când se începe o expunere, o lecție, o conferință cu ceea ce este principal și important.

Ab ovo usque ad mala (lat. „De la ou până la mere”) – Expresia este întâlnită la Horațiu, în Satire. Ea înseamnă „de la început până la sfârșit”, „de la un capăt la altul”, „de la A la Z”, deoarece, la romani, prânzul începea cu ouă și se termina cu mere.

Ab uno disce omnes (lat. „După unul îi poți judeca pe toți”) – Expresia este folosită de Vergiliu în Eneida. Cuvintele acestea au mai mult o conotație negativă și un sens nefavorabil în vorbirea curentă. Le utilizăm când dorim să ne referim la oameni neserioși, vicleni, fățarnici, lipsiți de sinceritate. Grecii s-au introdus în Troia prin vestitul cal uriaș de lemn. Folosind expresia, Vergiliu dorește să sublinieze perfidia lui Sinon, grecul captiv care i-a convins pe troieni să primească în cetate calul, susținând că era o ofrandă adusă zeilor. Așadar, cum era de ipocrit acel om, așa erau toți.

Ab urbe condita sau Urbis conditae (lat. „De la întemeierea orașului) – Romanii obișnuiau să dateze anii de la înființarea Romei (anul 753 î.e.n), adică ad urbe condita. De atunci, după cifrele anului respectiv, romanii scriau inițialele U.C. (urbis conditae).

Ad aperturam libri sau Aperto libro (lat. „La deschiderea cărții”) – În vechime, când cărțile erau transcrise de mână, cu multe greșeli, a traduce sau a comenta o carte însemna ceva destul de dificil. Ca să susții o prezentare fără cusur, fără omisiuni, corectă trebuia să cercetezi originalul în prealabil. Expresia a devenit, așadar, sinonimă cu „pe nepregătite”, „la prima vedere”.

A, ab, ad… –  Sunt trei prepoziții latine cu ajutorul cărora s-au format numeroase expresii. Iată câteva dintre cele mai răspândite:

  • ab absurdo (prin reducere la absurd); ab antiquo (din vechime); ab hoc et ab hac (de la aceasta și de la aceea); ab imo pectore (din tot sufletul); ab initio (de la început); ab intestat (fără testament); ab irato (sub imperiul mâniei); ab origine (de la obârșie);
  • ad acta (la acte, la dosar); ad gloriam (pentru glorie); ad hominem (la om, personal); ad honores (onorific, fără plată); ad infinitum (la nesfârșit); ad interim (interimar, provizoriu); ad libitum (după plac, pe alese); ad litem (pentru un proces); ad litteram (după literă, cuvânt cu cuvânt); ad patres (referitor la strămoși); ad perpetuam rei memoriam (spre veșnică amintire); ad rem (la problemă, la obiect, precis); ad unum (până la unul); ad usum (după obicei); ad valorem (după valoare);
  • a fortiori (cu atât mai mult); a minima (prea puțin); a priori (din cele dinainte); a posteriori (din experiență);

Bibliografie: „Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre”, editura Științifică, 1969

Mihaela Mușetescu

[pro_ad_display_adzone id="95017"]