Înţelepciunea este inteligenţa practică şi ea se naşte din judecata cumpătată

0
114

Până mai de curând, a existat credinţa că femeile nu au nimic de a face cu toate aceste chestiuni şi că tot ceea ce priveşte afacerii este de resortul bărbaţilor. Să ne gândim de exemplu la aritmetică.

Bright spunea despre băieţi: „Învăţaţi-l pe un băiat cu temei aritmetica şi este un om făcut”. De ce? Fiindcă prin aceasta învaţă să aibe metodă, preciziune, să aprecieze valorile şi raporturile dintre cifre. Dar câte fete învaţă realmente aritmetica? Foarte puţine. Care este urmarea? Atunci când fata se căsătoreşte şi nu se pricepe să umble cu cifrele, nu poate să-şi ţie cheltuielile şi se ivesc greşeli care pot turbura liniştea casnică.

O femeie care nu-şi cunoaşte meseria, adică aceea care nu ştie să aplice elementarele principii ale aritmeticii în gospodărie, poate face lucruri neserioase numai din neştiinţă, lucruri care ar putea să dăuneze însă serios păcii şi bunei stări a familiei ei.

Metoda, care este sufletul oricărei afaceri, este şi acasă de cea mai mare însemnătate. Un lucru nu poate fi dus la capăt decât cu metodă. Metoda necesită punctualitate, o a doua calitate necesară în afaceri.

Femeia ca şi bărbatul nepunctual provoacă supărări, fiindcă îşi bat joc de timp şi prilejuiesc celor care au legături cu ei neplăcerea de a gândi că nu însemnează nimic pentru ei, din moment ce nu merită atâta atenţie ca să fie punctuali.

Pentru omul de afaceri, timpul este bani. Pentru gospodină însă, metoda însemnează mult mai mult, este pacea, buna stare şi propăşirea căminului. Înţelepciunea este o altă calitate necesară în afacerile, atât ale bărbaţilor, cât şi ale femeilor.

Înţelepciunea este inteligenţa practică şi ea se naşte din judecata cumpătată. Ea te ajută să potriveşti totul cu îndemânare. Înţelepciunea te ajută să hotărăşti asupra ceea ce trebue făcut şi asupra felului în care trebue să fie făcut. Ea pune la punct mijloacele, orânduirea, timpul şi ordinea celor ce trebuie să se întâmple.

Înţelepciunea se adapă din experienţă, dar este accelerată de ştiinţă. Din toate aceste motive este necesar ca femeile să ţie seama de calităţile comerciale, pentru ca să poată colabora eficace la munca de toate zilele.

Pe de altă parte, femeile care sunt menajere, educatoare de copii, îngrijitoare şi altele, trebue să facă uz de toate ajutoarele pe care le poate da ştiinţa, pentru a conduce după cum se cuvine casa.

Numai dragostea înnăscută nu este suficientă. Instinctul, care constituie sprijinul fiinţelor inferioare, nu are nevoie să fie cultivat. Inteligenţa omenească în schimb are nevoie să fie formată. Grija pentru sănătatea fizică a tinerelor generaţii este lăsată pe seama femeii şi în această sănătate fizică se află cuprinsă şi sănătatea morală şi spirituală. Numai prin acţiunea concordantă a femeii cu legile naturale, pe care trebue să le aibe înnăscute, se poate asigura în casă binecuvântarea sănătăţii morale şi trupeşti. Fără cunoaşterea acestor legi, dragostea maternă îşi găseşte adeseori trista răsplată la coşciugul copilului ei.

Prin urmare este cât se poate de adevărat, că se spune că înţelepciunea cu care sunt dotaţi în aceeaşi măsură bărbaţii ca şi femeile, a fost dată spre a fi utilizată şi întrebuinţată şi nu spre a fi lăsată să ruginească. Asemenea daruri nu sunt hărăzite niciodată fără rost. Creatorul este ce-i drept foarte darnic cu darurile sale, dar nu este niciodată risipitor. Femeia nu a fost creată nici pentru a fi un prost animal de povară şi nici pentru a fi podoaba graţioasă a orelor de repaos ale bărbatului. Nu a fost creată nici pentru sine şi nici pentru alţii, iar îndatoririle serioase pe care le are în viaţă necesită un spirit cultivat şi o inimă înţelegătoare. Misiunea ei cea mai însemnată nu este aceea a-şi pierde vremea cu tot soiul de nimicuri; dacă vrea să-şi sporească graţia suficientă a tinereţii şi a frumuseţii ei, toate cele ce le face sunt lipsite însemnătate de pentru viaţa practică.

Cea mai mare laudă pe care o aduceau vechii Romani unei matroane, era aceea că stă acasă şi toarce — domun mansit, lanam fecit. În vremea noastră s-a spus că o femeie trebuie să ştie atâta chimie, cât este necesar spre a se pricepe să fiarbă o oală cu apă şi atâta geografie ca să cunoască camerele locuinţei ei. Byron, ale cărei simpatii pentru femei erau foarte relative, spunea că el le-ar reduce biblioteca numai la cartea de bucate.

Dar acest punct de vedere asupra caracterului şi nevoii de învăţătură al unei femei, este tot atât de nesocotit ca şi exagerarea care şi-a făcut drum astăzi, cerând ca femeia să fie din toate punctele de vedere egală bărbatului, să nu mai difere cu nimic de el şi să-i fie camaradă în toate împrejurările vieţii, în care lupta pentru bani, situaţie şi putere, ia adesea forme atât de brutale.

“Fii om de caracter!…”, Samuel Smiles. EDIŢIA II-a , CUGETAREA, București