Întâlnirea între persoană și persoană este lumină

0
31

lina“… câtă bucurie îmi dă conştiinţa că cineva este atent la mine! Cât mă bucură! Cineva care-mi zâmbește… Zâmbetul este lumină. Și eu zâmbesc. Și asta este o lumină. Întâlnirea între persoană și persoană este lumină. Cu atât mai mult, lumină este întâlnirea între mine și Hristos.”
Fără ”conștiința clară a unui Dumnezeu personal” ne închidem în lume, uităm chipul aproapelui, se uită de tot ce nu se poate defini.

“Dacă vrem să-l înţelegem pe celălalt, trebuie să-l iubim; şi dacă-l iubim, ni se luminează adâncurile lui. Nu există lumină în afara iubirii! Nu ajunge să privim numai lucrurile lumii, ca să ne luminăm. Am spus că de-aş avea lumea toată, dacă nu este o persoană care mă iubeşte, nu am nici o mulţumire. Mulţumirea e lumina – lumina iubirii. Iubirea e lumina şi amândouă sunt viaţa. Dacă vrem să avem viaţa, şi nu o viaţă trecătoare, ci viaţa veşnică şi o lumină nesfârşită, mereu mai bogată, apoi trebuie să iubim. Dar nu putem iubi pe om dacă nu iubim pe Dumnezeu. Numai pentru ca omul este veşnic, îl iubesc. Spune şi un gânditor francez de astăzi, Gabriel Marcel: “Când spui unui om te iubesc nu se poate să nu gândeşti ca el va fi veşnic”. (Pr. Dumitru Stăniloae)

Sursa irinamonica.wordpress.com

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ