Însușirile trăirii ortodoxe

0
41

trairi– Părinte, cum îi convingem pe tineri să vină la Biserică?

– Le propunem să facă o experiență, dacă tinerii sunt sinceri și caută cu adevărat ceva. Pentru că viața obisnuiță, viața de plăcere pe care o are un tânăr în jurul lui nu îi este suficientă și simte deseori un gol înlăuntrul lui; asta o simte și fără să-i spun eu. Cum își poate umple acest vid lăuntric? Trebuie să caute ceva. Dacă-i ușuratic, va rămâne cu golul acesta până în golul mormântului. Dar dacă este serios în ceea ce caută, va găsi ceva care să-i vindece această neputință sufletească. Deci sinceritatea îi trebuie în conștientizarea și rezolvarea acestei insuficiențe personale. De obicei, pe noi ne interesează – conștient sau nu – mulțumirea sufletească, dar nu mulțumirea aceasta pe care o ai după ce mănânci și bei și petreci și te desfătezi în alte păcate, nu această mulțumire; tânjim după acea mulțumire sufletească care să ne însoțească permanent în viață. Căutăm ceva care să ne ajute să creștem sufletește. Spre exemplu, poți să cunoști toată știința care există în lume și nu ești totuși mulțumit și atunci cauți altceva. Un loc unde se găsește această împlinire sufletească este Biserica, pentru că acolo se spun și se cântă niște adevăruri lăsate special în lume pentru a umple golul nostru lăuntric. De la altar sau de la strană nu se spun niște idei oarecare, ci vorbesc aici trăitori creștini care au aflat această sursă, acest izvor de cunoaștere ce îi împlinește, fiindcă le răspunde la problemele lor. După aceea, bineînțeles că Biserica te îndeamnă să citești cel puțin Noul Testament. Citești Evangheliile, scrierile Sfinților Apostoli. Citești că Sfântul Pavel a fost un rătăcit, a fost dușmanul lui Hristos și s-a întâlnit cu Hristos pe drumul Damascului. Dar anumite persoane care-L caută cu sinceritate pe Dumnezeu se pot întâlni cu El nu numai în Noul Testament, ci și pe un alt drum al Damascului. Sau tânărul se poate întâlni cu un duhovnic și poate îl îndeamnă Dumnezeu să se spovedească și atunci – tot în Biserică – găsește calea cea mai profundă prin care poate afla pacea sufletească.

– Cum să înțelegem cuvintele Mântuitorului „milă voiesc, iar nu jertfă”?

– Jertfa este un act prin care dăruiești din ceea ce ai. Pe vremea aceea, la temple, erau jertfele de animale. Omul avea oricând o pasăre sau un animal pentru jertfă. Mântuitorul ne spune însă că mai scumpă este înaintea lui Dumnezeu dragostea. Este și foarte greu să dobândești această dragoste, care este de fapt mila. Dumnezeu caută totdeauna ceva viu, ceva personal în jertfă, iar jertfa de animale era un lucru foarte cunoscut, uzat. În multe cazuri aceste jertfe ajunseseră să se facă nu din dragoste, ci din rutină; nu era ceva viu, nu era ceva din inimă, din sufletul credincioșilor. Jertfa în sine este ceva uscat, nu are mare valoare. Dacă jertfa însă este unită cu mila, atunci ea este bine primită de Dumnezeu.

– Dacă ar fi să enumerați principalele însușiri ale ortodoxiei, pe care dintre ele le-ați pune primele?

– Smerenia și dragostea! Cele pe care le recomandă Mântuitorul: „învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre”. Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă aici să încercăm să dobândim smerenia și dragostea, care sunt atributele lui Dumnezeu. De aceea cred că cu aceste două virtuți se poate începe descrierea ortodoxiei.

„Smerenia  și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe” – Sofian Boghiu

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ