Înfrânarea

0
42

Un tată credincios mergea cu fiul său, într-o zi de sărbătoare, printr-o livadă şi vorbeau despre învăţătura creştină. Copilul punea întrebări, iar tatăl îi răspundea cu lămuririle necesare.

Ajungând ei în dreptul unui pom cu roadele frumoase, tatăl întinse mâna să ia câteva şi să mănânce, dar repede se opri. Copilul văzând aceasta, îl întrebă:

— De ce nu iei fructe, tată?

— Pentru că vreau să mă înfrânez, copilul meu.

— Dar nu este îngăduit să luăm fructe, zise copilul?

— Ba da, răspunse tatăl.

— Atunci de ce nu iei?

— Pentru că adesea trebuie să ne înfrânăm chiar de la ce este îngăduit.

— Dar de ce, tată?

— Pentru ca să ne vină mai uşor să ne înfrânăm cu mai multă putere de la cele neîngăduite.

Copilul a înţeles frumoasa pildă.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016