Îndoială

0
18

Lui V. Voiculescu 

Mai este, Doamne, până-n cer?
Mai este pân’ să mă faci părtaş luminii Tale?
Sau poate tot n-a fost decât poveste
Şi-am colbăit degeaba-atâta cale…

De-atâta vreme urc târâş, pe coate,
Şi-am smuls în căţărare-atâţi luceferi
Că de-o mai ţine mult urcuşul, poate
Doar cei prea-nalţi să mai rămână teferi.

Şi-am risipit atâta suflet, Tată,
În râvna mea neasămuit de mare
Că de-o mai fi s-ajung în cer vreodată,
N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare.

L-am dat tribut la fiecare vamă,
L-am aşternut pe fiecare treaptă
Şi-l risipesc întruna, dar mi-e teamă
Că la sosire nimeni nu m-aşteaptă.

Târâş, pe brânci, cu sufletul la gură,
Urc muntele cu-nchipuite creste;
Din tot ce-am fost mai sunt o picătură…
Mai este, Doamne, până-n pisc, mai este?!

“Peisaj lăuntric”, Demostene Andronescu. Editura Fundaţiei Sfinţii închisorilor, 2014