„Înainte aveam mai multă pace și veselie”

0
49

Elephant Giving Bouquet --- Image by © Dianna Sarto/CorbisIar de post să nu vă înstrăinaţi. Este un lucru foarte plăcut, însă treptat… În general, faceţi aşa, ca după mâncare totul să rămână în suflet ca mai înainte, adică să rămână şi aceeaşi căldură a sufletului, şi aceeaşi strălucire a minţii. Asta-i măsura. Asta va stabili şi cantitatea. Un post deosebit trebuie să ţinem atunci când avem o trebuinţă lăuntrică deosebită – când ne cere sufletul, când ne obligă conştiinţa… atunci şi forţa ne va fi mai mare, căci atunci sufletul va fi supărat pe trup şi va vrea să-l muncească.M-am risipit foarte mult (m-am pierdut cu firea)…

Ce să spun, ce despotism! Doar suntem oameni… de te abaţi puţin, urmează Judecata… e plictisitor; înainte aveam mai multă pace şi mai multă veselie. Ce vorbă cumplită v-a scăpat! Este ca şi cum aţi zice: pleacă, nu vreau să cunosc căile Tale! Căiţi-vă şi plângeţi cu tărie în faţa Domnului, ca să nu Se mânie pe acest capriciu şi să spună: Dacă nu vrei, du-te de la Mine… Există o judecată lăuntrică, nevăzută a lui Dumnezeu şi respingerea lui Dumnezeu. Vai, Doamne, izbăveşte-ne de aceasta!

Desigur, suntem oameni ca toţi oamenii şi nu putem să ne debarasăm dintr-o dată de toate, dar această înlesnire trebuie să ne-o acordăm siliţi, cu osândire de sine, iar nu cu îndreptăţire. E drept, suntem păcătoşi, nevrednici de nici o mângâiere… Dacă Domnul a lăsat pe pământ mângâierile exterioare şi pe cele lăuntrice, a făcut-o numai ca să nu cădem în deznădejde, adică pentru a ne arăta că este gata să ne miluiască, iar nu pentru că am avea noi dreptul la mângâiere. Celui întemniţat i se dă uneori câte o înlesnire, dar asta nu pentru vreun drept al lui, ci din mila împăratului – aceştia suntem noi.

Înainte aveam mai multă pace şi mai multă veselie. Ceea ce a fost înainte nu este acelaşi cu ceea ce va urma. Astea-s năluci ale păcii şi ale veseliei, într-o uitare de sine soră cu beţia. Dacă vă veţi trudi, Domnul vă va da pacea cea trainică şi adevărată. Dar trebuie să vă osteniţi. De te abaţi, ai parte de judecată şi de tulburare. Slavă Domnului că există judecată şi tulburare, şi vai când va amuţi glasul mustrării. Chiar vreţi să vă aruncaţi cu capul înainte, fără niciun fel de reţinere şi înfrânare?… Ce mai despotism! Cui îi spuneţi asta? Păi, Domnul este Cel Care vrea să vă stăpânească, sau vrea ca dumneavoastră să-I daţi Lui dreptul să vă stăpânească? Vă socotiţi un fel de stăpână?! Sunteţi o roabă, cumpărată cu preţ de sânge, care strigă mai tare decât sângele lui Abel – sau întru îndreptăţirea dumneavoastră – dacă veţi asculta de Mântuitorul – sau întru osândire, dacă vă veţi revolta. Reţineţi bine aceasta şi daţi ascultare glasului care vă spune: asta nu-i bine, nu mai face; asta e bine, asta să faci (citiţi capitolul al VI-lea din Epistola către Romani).

„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf. Teofan Zăvorâtul

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ