În focul ispitei

0
38

Teologul şi filosoful rus Pavel Florenski vedea în starea de destrăbălare, de răsturnare a sufletului, opusul castităţii.

Aceasta se întâmplă atunci când „integritatea personalităţii” este desfăcută, ceea ce este înăuntrul „eul lui este scos în afară, iar ceea ce trebuie să fie deschis, dimpotrivă, se ascunde”.

Dispar sinceritatea, vorbirea directă şi milostenia. Omul care nu se scârbeşte de destrăbălare este „întors pe dos”. El îşi ascunde faţa adevărată, punându-şi diferite măşti false.

La straja castităţii stă întotdeauna sentimentul ruşinii. Neruşinarea este semnul „stricăciunii” personalităţii şi al descompunerii sufletului. Interesant este că termenul „descompunere” conţine ideea de desfacere a părţilor, degradare. „Descompunerea este încălcarea legii fireşti a straturilor vieţii duhovniceşti'”.

Nu de aceea oare Apostolul Pavel aminteşte ca scopul Bunei Vestiri creştine este anume dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică (I Tim. 1, 5)? Dumnezeu nu ne dă duhul fricii, ci pe cel al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii (11 Tim. 1,7). Iar darurile lui Dumnezeu îi permit omului, conform cuvintelor Apostolului Iacov, să se păzească fără de pată din partea lumii (Iac. 1, 27).

“Păcatele tinereţii şi sănătatea familiei”, K. V. Zorin. Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogori. Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010