Iluzii și păreri

0
69

”Când vei socoti câștigarea banilor și multul lor folos, ca pe-o amăgire vremelnică, vei cunoaște că petrecerea cea virtuoasă și plăcută lui Dumnezeu e altceva decât bogăția. Gândindu-te la aceasta cu încredințare și cu ținere de minte, nu vei suspina, nu vei plânge, nu vei învinui pe nimeni, ci pentru toate vei mulțumi lui Dumnezeu. Nu te vei clăti văzând pe cei mai răi ca tine rezemându-se pe bani și pe socoteli, căci foarte rea patimă a sufletului este pofta, părerea și neștiința.” (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 4.)

iluzii

Venitul anual net reprezintă deja în lumea occidentală o măsurătoare standard după care poate fi evaluată viața cuiva. Există multe persoane care se sprijină pe bani și pe socoteli, nimic nu s-a schimbat de 1700 de ani, de pe vremea Sf. Antonie cel Mare. Bugetul săptămânal, lunar și anual, venituri și cheltuieli, credite și investiții, prognoze, predictibilitate și stabilitate financiară, sunt noțiuni cu care operează în mod obișnuit experții în finanțe, dar și oamenii firești, cu ochiul minții ațintit spre pământ.

Simțul dreptății se revoltă în orice om când vede că semeni de-ai săi, dezordonați și răniți sufletește, se sprijină, pentru a nu le fi vizibilă căderea lăuntrică, pe bani și relații, proiectând în jur o iluzie de normalitate și chiar propășire. Credinciosul privește acumularea de capital și investițiile în poziție socială ori plăcere personală ca pe-o amăgire, o iluzie care nu poate dura și nu-și are locul în drumul spre viața cea veșnică. Banii nu cumpără virtuți, nu construiesc un comportament moral, o viață duhovnicească, și nu ne ajută să plăcem lui Dumnezeu prin câștig și achiziții, din contra, El ne cere să ne îmbogățim prin dărnicie și să-i facem de folos cât mai multora, alții decât noi. Înțeleptul rege Solomon, sub care Israelul a ajuns la cea mai mare înflorire economică, afirma: ”unul dă mereu și se îmbogățește, altul se zgârcește din cale-afară și sărăcește” (Proverbe 11: 24).

Neștiința, uitarea și nepăsarea, privite în chip universal drept uriași care merg înaintea tuturor păcatelor, sunt însoțite în viziunea Sf. Antonie de poftă și părere, prin aceasta înfierându-se nesiguranța și volatilitatea pornirilor simțirii și gândirii. Cititorul nu se poate opri a observa repetarea unor cuvinte ca ”vei socoti”, ”vei cunoaște”, ”gândindu-te”, ”ținere de minte”, toate din sfera semantică a rațiunii. Mintea este așadar prima chemată să se trezească și să se stabilizeze într-o dreaptă socoteală, nepermițându-și construcții logice care să contrazică învățătura lui Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu este veșnic, pururi constant și credincios cuvintelor Sale, iar bogăția oferă doar reverii dulci, finite și cu multe efecte adverse, omul cugetă că viața veșnică se găsește în altă dimensiune, pe alte coordonate decât acestea.

Convingerile acestea se păstrează nestrămutat – ca orice lucru bun, au nevoie de constanță pentru a se integra firii omului, se țin bine minte ca leac împotriva uitării, altfel, fără o viață virtuoasă, plină de alte bunuri și bucurii, credinciosul va fi tentat să se întoarcă la trecutele patimi, al căror gust îi este încă familiar, să se clatine, să suspine, să plângă, ca în final să regrete viața creștinească plină de frustrări, lipsuri și interdicții. Nu poți mulțumi lui Dumnezeu cu sinceritate dacă nu ești hotărât să trăiești real și veritabil, după alte valori, perene, dacă nu le mesteci bine și pe îndelete, să le simți gustul.

Primirea gândului deschide calea îndulcirii cu el, aprobării sale, care constituie deja păcat. Acesta dorește să se înrădăcineze, să se înmulțească, să se transforme în deprinderi rele pentru a schimba firea omului și a-l umple de deșertăciune și stricăciune, premergătoare ale osândei veșnice. Preocupările de păzire a minții indică grija Avvei Antonie ca nici o fisură să nu se strecoare în proaspătul edificiu al omului înnoit prin har, mulțumit și mulțumitor Domnului.

Pr. George Chirița

LĂSAȚI UN MESAJ