Iisus scapă de mânia lui Irod

0
302

Irod aștepta cu multă nerăbdare întoarcerea crailor. Nu mai avea pace nicăieri. Nu putea nici măcar să doarmă. Când ațipea, îndată îi veneau în minte cuvintele crailor despre împăratul împăraților și trebuia să se ridice din pat. Slăbise de atâta necaz și mânie câtă avea contra neviovatului Iisus. Se învârtea prin odăi, trântea ușile, își certa slujitorii și soldații… ferească Dumnezeu de un așa om!

p1Uneori se mai oprea locului, își încrețea fruntea, se încrunta. își mușca buzele de mânie, strângea pumnii și striga: „numai să se întoarcă odată craii și să aflu unde s-a născut acel împărat. O să merg chiar eu, ca să-L sfâșii în bucăți. Am să arăt la toată lumea, că numai ei sunt împărat în această țară.” Servitorii, care îngrijeau prin casa și prin curtea lui Irod se luaseră de gând. Nu mai știau ce să creadă despre stăpânul lor.

„Te pomenești că a înnebunit Irod”, își șopteau ei pe la urechi, și semăna într-adevăt cu  un  nebun.

Dar zadarnică fu așteptarea așteptarea lui Irod.  Trecea zi după zi și craii nu se mai întorceau.

– M-au înșelat craii, strigă acum Irod. Dar las’ că am să aflu unde s-a născut Iisus, chiar dacă aș ști că nu mai am odihnă toată viața mea.

Din stradă se auzeau strigătele lui de mânie. Și, pentru că nu mai știa ce să facă de necaz, chemă în grabă pe una dintre slugile lui și îi zise:

– Să mi-i aduni, de unde-i știi, pe toți oamenii mai cruzi și mai răi. Căci am să le dau o poruncă mare. Sluga credincioasă împlini porunca lui Irod. Peste puțin sosiră în curtea palatului tot felul de oameni, unul  mai rău decât altul. Murdari la îmbrăcăminte, cu părul netuns, cu fața și mâiile nespălate. Erau vestiți în fapte rele. Ba, ai fi putut zice, că nici nu facuseră în viața lor și vreo faptă  bună,  vreo faptă plăcută lui Dumnezeu. Erau obișnuiți să fure de la alții, și chiar să ucidă pe oamenii cumsecade. Lumea le zicea călăi. Și aceștia umpluseră curtea palatului. Se badjocoreau unul pe altul, se împingeau cu coatele și se întrebau: „Oare ce va vrea să facă Irod tocmai cu noi, care suntem niște făcători de rele? Poate vrea să ne pedepsească pentru cine știe ce faptă de-a noastră.”

Deodată se făcu tăcere. Sosi Irod. Se uită peste cei adunați în curtea palatului și văzu că sunt destui călăi adunați. Un râs răutăcios ieși din pieptul crudului conducător. Apoi își așeză mâna stângă în șold, încleștă pumnul de la cea dreaptă și, după ce tuși puțin ca să își dreagă glasul, strigă cu putere:

p2– Ia ascultați! Știu că vă pricepeți la multe rele. Dar de data aceasta nu v-am chemat aici ca să vă pedepsesc, ci ca să vă dau o poruncă. Fiecare dintre voi să prindă în mână o sabie ascuțită și cu toții să plecați spre Vifleem. Acolo, să umblați din sat în sat, din casă în casă, și să ucideți pe toți copii mai mici de doi ani. Dar … unul să nu rămână, căci vai de capil și de zilele voastre. Ați înțeles ce aveți de lucru?!

– Am înțeles! las’ că ne facem datoria! Doar ne pricem la omor, răsounseră oamenii aceștia răi. Răsuna curtea și orașul de strigătele lor.

– Ei, de acum știu că nu o să-mi scape din mâini împăratul acela, căruia i s-au închinat craii, se gândea mulțumit Irod.

Oamenii cei răi, ucigașii cei fără pic de milă își pregătiră săbii luciroare și ascuțite și porniră spre orașul Vifleem.

Ajunși aici, călăii alergau ca nebunii din casă în caă, din sat în sat. Smulgeau copii nevinovați din brațele mamelor și îi ucideau.  Prin Vifleem și prin satele din jurul lui, auzeau numai țipete și plâns. Mame alergau în toate părțile, ca să își scape copilașii de la moarte, dar zadarnic…în orice loc erau găsite. Mulți copii au murit atunci de mânia lui Irod. Patruzeci de mii cu totul! …Dar Iisus nu era printre acești copilași, pentru că Dumnezeu s-a îngrijit să-l scape de mânia lui Dumnezeu.

Tocmai în noaptea aceea, când își făcea Irod planul să unisă pe Iisus și pe pruncii din Viflaeem, un înger păzitor, coborî iute în staul. Acolo află pe iosif, pe Maria și pe Iisus. Dormeau liniștiți. Iosif dormea rezemat de un perete al staulului, iar Maria, cu pruncul în brae dormea rezemată de alt perete. Îngerul se uită la ei, se înclină în fața Pruncului Sfânt și apoi se apropie încetișor de bunul Iosif.

Iosife! îi zise îngerul în vis. Scoală-te, ia pruncul și pe mama lui, fugi în Egipt și stai acolo până ce îți voi spune; fiindcă Irod are să caute pruncul ca să-l omoare. ( Matei, 2:11). Iosif se deșteptă în grabă, apoi, pipăind prin întunericul grajdiului, ajunse pâna la locul unde dormeau Maria și Pruncul Iisus. Puse mâna dreaptă pe umărul Fecioarei Sfinte și o mișcă încetișor.

– Marie! Marie! strigă el la urechea mamei lui Iisus.

p3– Ce este, Iosife? Pentru ce mă trezești acum, în miez de noapte?

– Scoală Marie, grăbește-te,  doar ce a fost îngerul Domnului în staul și mi-a zis: „ia pruncul și pe mama lui, fugi în Egipt, fiindcă Irod vrea să ucidă copilul”.

Iosif, aduse un asin, ajută pe Maria să se urce pe el și porniră la drum.  Maria îngrijea de Pruncul Sfânt, Iosif ducea asinul de căpăstru, iar îngerul păzitor îi acoperea pe toți trei cu aripile sale. Și așa pe când trimișii lui Irod ucideau mii de prunci, Iisus, cel căutat, era departe, departe, în Egipt. Zadarnică a fost toată căutarea răutăcioșilor, căci Dumnezeu S-a îngrijit de Fiul Său.

Peste puțin timp de la faptele nelegiuite, Irod căzu grav bolnav.

„Dumnezeu l-a pedepsit așa de frozav, pentru că a vărsat atâta sânge!” ziceau toți oamenii din vremea aceea.

După moartea lui Irod, îngerul i s-a arătat iarăși lui  Iosif și i-a zis:

– Scoală-te, ia pruncul și pe mama lui și te du în Nazaret, căci a murit Irod cel nemilos.

Iosif, Maria și Iisus se întoarseră acum în orășelul Nazaret.

„Hristos în școală”, Dumitru Călugăr

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ