Idei geniale care au schimbat omenirea – Producţia de masă 

0
13

„Timpul adoră să fie aruncat la gunoi“, a spus aforistic Henry Ford. „De la această risipă nu există salvare. Dintre toate, este gunoiul cel mai greu de adunat, pentru că nu murdăreşte podeaua.“

Nu este de mirare atunci că Ford a fost atât de entuziasmat de inovaţia introdusă în 1913 la fabrica sa de maşini Highland Park din Detroit, de unul dintre managerii săi, Charles Sorensen.

Într-adevăr, a fost atât de fermecat, încât a susţinut ulterior că ideea a fost a sa. Ceea ce făcuse Sorensen a fost să introducă o linie de asamblare pentru a construi Modelul T Ford.

Efectul a fost atât de uimitor, încât a inspirat ceea ce unii au numit a doua revoluţie industrială. Producţia de masă a existat cu ceva timp înainte de experimentul Ford. Aceasta a însemnat scindarea procesului de producţie în componente standardizate.

În loc să realizeze un produs finit, fiecare lucrător din fabrică a adăugat o singură componentă sau a efectuat o anumită activitate de rutină, încontinuu, transferând articolul mai departe de fiecare dată către următorul lucrător. Astfel, produsul era construit bucată cu bucată. Specializarea şi repetiţia a accelerat în mod spectaculos procesul industrial.

În secolul al XVI-lea, vastul arsenal din Veneţia reuşise să construiască zilnic o navă întreagă folosind acest tip de sistem, iar în Războiul Civil American, Arsenalul din Springfield a fabricat arme diferite într-un număr fără precedent, pentru a menţine armata bine echipată, folosind părţi interşanjabile şi împărţind procesul de asamblare în etape.

În anii 1860, procesatorul de carne inovator Gustavus Swift s-a asigurat că abatorul său din Chicago se ridică la înălţimea renumelui său. În fabrică, un cărucior supraetajat transporta fiecare animal sacrificat către diverse staţii de procesare, unde muncitorii tăiau o anumită parte şi o pregăteau în mod corespunzător, în timp ce trecea pe acolo.

Ford a spus că acest sistem a fost cel care l-a inspirat şi poate că este destul de stânjenitor să ne gândim că procesul din spatele stilului de viaţă al consumatorului modern a fost inspirat de uciderea în masă.

Aşadar, producţia de masă şi liniile de asamblare nu erau deloc noi atunci când le-a introdus Ford. Ceea ce a fost nou şi revoluţionar a fost faptul că nimeni nu le-a încercat pentru un produs atât de mare şi de complex cum este automobilul, care fusese creat anterior manual, la îndrumările unui specialist. Şi nici nu îl mai încercase cineva la o scară atât de largă sau cu un grad de organizare atât de mare.

La început, Sorensen a experimentat doar cu o bandă transportoare care aducea radiatoarele pentru a fi asamblate într-un singur loc şi montate apoi într-altul. Însă, în scurt timp, întreaga asamblare a Modelului T a fost organizată astfel, şi fiecare automobil era fixat de plafon, nemişcat pentru o perioadă scurtă de timp, iar muncitorii adăugau rapid o anumită piesă sau îşi terminau activitatea, până când, în cele din urmă, maşina finalizată era lăsată să treacă pe linia de asamblare.

Aşa cum explică şi Ford, totul se concentra „asupra unui proces de producţie axat pe principii ale puterii, preciziei, economiei, sistemului, continuităţii, vitezei şi repetiţiei“.

Rezultatul a fost uimitor de eficient. În august 1913, au fost necesare, în medie, douăsprezece ore şi jumătate de muncă pentru a asambla un Model T; un an mai târziu, după ce Sorensen a introdus liniile de asamblare, a fost necesară doar o oră şi jumătate.

Impactul acestora a fost cu adevărat revoluţionar. Ford putea vinde Modelul T la preţuri atât de mici, încât a permis accesul la automobile, destinate anterior doar celor bogaţi, pentru americanul obişnuit.

„De fiecare dată când reduc cu un dolar preţul la maşini“, a declarat Ford entuziasmat, „am încă o mie de noi cumpărători.“ Iar viteza liniei de producţie însemna că Ford putea satisface această cerere.

În 1908, Ford reprezenta circa 10% din piaţa americană de automobile. În 1914, reprezenta în jur de jumătate şi producea mai mult de un sfert de milion de automobile în fiecare an. Primul impact şi cel mai evident al inovaţiei lui Ford a fost în domeniul industriei automobilelor. Fără producţie de masă, automobilul ar fi rămas un produs specializat destinat celor bogaţi, la fel de puţin accesibil ca un iaht de lux.

Producţia de masă a condus la scăderea preţului automobilelor şi la creşterea numărului lor, astfel încât să devină un produs standard chiar şi pentru cei cu venituri modeste. Cifrele sunt impresionante.

Astăzi, există în jur de trei sferturi de miliard de maşini pe drumurile lumii, iar industria automobilelor din întreaga lume produce un milion de automobile noi în fiecare an.

Deţinerea în masă a automobilelor a schimbat oraşele şi modul de viaţă al oamenilor. Multe oraşe din SUA sunt construite în întregime în jurul automobilului, deoarece există distanţe mari între case şi centrele comerciale, între zonele de divertisment şi cele de afaceri, încât singurul mod de a călători între ele este cu maşina. Însă nu totul se reduce la automobil.

Numeroase produse din casele şi de la locurile noastre de muncă sunt accesibile şi disponibile în număr mare datorită producţiei de masă. Foarte puţine produse au scăpat de forţa neobosită a liniei de asamblare.

Computere şi televizoare, maşini de spălat şi cuptoare cu microunde, precum şi numeroase alte elemente destul de complexe sunt fabricate la preţuri pe care şi le pot permite şi oamenii obişnuiţi. Chiar şi produsele alimentare sunt ambalate după aceleaşi principii.

Aşadar, multe dintre lucrurile pe care le considerăm de la sine înțelese ar fi limitate doar la casele celor foarte bogaţi dacă nu ar exista producţia de masă. Desigur, există un punct slab în toate acestea. În primul rând, articolele produse în masă sunt adesea mai slabe calitativ decât cele confecţionate manual – însă există şi articole care nu pot fi produse deloc manual. De asemenea, ele sunt deprimant de identice şi nu au individualitatea interesantă a produselor confecţionate manual.

În al doilea rând, acestea au luat mult din satisfacţia muncitorilor din fabrică şi, în multe cazuri, le-au luat slujba cu totul. În locul satisfacţiei de a termina o activitate, muncitorii din fabrici trebuie doar să îşi adauge partea, ca o rutină, de multe ori fără a ajunge să îşi vadă produsul terminat. Şi, bineînţeles, multe activităţi din fabrici au dispărut, fiind înlocuite cu sisteme de asamblare automate, robotizate.

Există ideea că producţia de masă ne-a ajutat pe toţi să devenim consumatori voraci şi să ne umplem vieţile cu bâzâitul uşor al fabricilor fără suflet. Există o anumită risipă în acest sistem care pare să genereze un volum mare de produse de care nu avem neapărat nevoie, în scopul de a alimenta creşterea economică.

Totuşi, e simplu să stăm într-un turn de fildeş şi să ne întristăm gândindu-ne la dispariţia produselor create de meşteşugari şi a muncii pricepute. Însă, înaintea epocii producţiei de masă, viaţa era sumbră pentru majoritatea oamenilor.

Sărăcia era foarte răspândită, iar speranţa de viaţă era uimitor de redusă. Casele clasei muncitoare erau aproape goale, având doar câteva produse de bază, deoarece acele articole frumoase confecţionate manual erau inaccesibile chiar şi celor care le realizau. Iar slujbele erau adesea periculoase şi solicitante.

Apariţia conceptului de producţie şi consum de masă a schimbat viaţa a milioane de oameni din clasa muncitoare a lumii apusene. Fabricile care produceau bunuri de consum le-au oferit, pentru prima dată, slujbe rezonabil de bine plătite şi sigure, precum şi un stil de viaţă pe care bunicii lor nici nu şi-l puteau imagina.

Şi, chiar dacă munca era anostă, cel puţin erau şanse mari să termine ziua de muncă fără să fie schilodiţi şi nu atât de extenuaţi încât să nu se poată bucura de noile plăceri care li se ofereau.

50 de idei geniale care au schimbat omenirea – John Farndon. Traducere Grall Soft. Editura Litera, 2012