Idei geniale care au schimbat omenirea – Cuprul şi fierul 

0
30

Dacă este ceva care marchează în mod clar sfârşitul preistoriei şi începutul istoriei, acest lucru este descoperirea metalelor.

Milioanele de ani de preistorie, când oamenii foloseau drept unelte pietre bine ascuţite şi oase, sunt cunoscute sub numele de Epoca Pietrei. Prima epocă de tranziţie de la preistorie este, desigur, Epoca Bronzului. A doua este Epoca Fierului. Iar epoca modernă ar putea fi foarte bine numită Epoca Metalelor.

Fără metale, oraşele noastre s-ar prăbuși, de vreme ce cuiele şi şuruburile care ţin lucrurile sunt din metal, la fel ca grinzile care întăresc clădirile şi podurile. Din acelaşi material sunt construite şi trenurile, maşinile, avioanele şi navele care ne transportă, precum şi toate bunurile de care avem nevoie pentru a trăi.

La fel sunt şi uneltele şi maşinile de care avem nevoie pentru a le fabrica pe toate. Tot din metal sunt realizate şi numeroase obiecte obişnuite, de la cratiţe şi maşini de spălat până la cuţite şi clanţe de uşă.

O lume fără metale poate părea fermecător de rustică, însă ar fi foarte primitivă. Ideea de metale şi producţie de metale face parte atât de mult din lumea noastră, încât este simplu să o luăm de-a gata.

Totuşi, ideea că metalele pot fi extrase din pământ şi transformate în obiecte a fost uimitor de inteligentă. Chiar şi astăzi, când ştim ce sunt metalele şi de unde provin ele, este foarte greu pentru cineva obișnuit să identifice o piatră din care poate fi scos metal. Gândiţi-vă ce descoperire vitală este dacă nici măcar nu ştiţi că pietre cu aspect obişnuit pot conţine, de fapt, metal.

Aurul este unul dintre puţinele metale care pot apărea natural în stare pură. De asemenea, este foarte strălucitor, cu un aspect aparte. Aşadar, nu este surprinzător că aurul a fost printre primele metale folosite.

Totuşi, era prea rar şi prea puţin dur să fie folosit altfel decât ca ornament. Acelaşi lucru trebuie să se fi crezut la început şi despre cupru. Înainte de toate, cuprul în stare pură este greu de găsit în pământ, deoarece oxidarea îl acoperă în luciul verde pal numit acetat bazic de cupru.

Şi este aproape la fel de moale ca aurul. Aşadar, primele artefacte din cupru sunt îndeosebi ceremoniale sau decorative, cum ar fi micile farfurii din cupru găsite la Çatal Hüyük, în Anatolia, vechi de circa 8.500 de ani.

Singurele instrumente erau cârlige şi ace din cupru, cum sunt cele din Çayönü Tepesi, în estul Turciei, vechi de 9 000 de ani.

Marele pas înainte a fost descoperirea că anumite roci, numite acum minereuri, conţin cantităţi substanţiale de cupru care putea fi „topit“ prin încălzire.

Este posibil să fi existat un olar atent care să fi observat ceea ce s-a întâmplat atunci când a pus în cuptor mineralele viu colorate malahit verde şi azurit turcoaz. În cazul în care cuptorul a fost suficient de încins, mici picături de cupru s-ar fi topit din pietre.

După ce au fost descoperite minereurile şi topirea – probabil cu 6.500–7.000 de ani în urmă în Anatolia şi cu circa 5.000 de ani în urmă în China –, a început să se dezvolte o industrie a cuprului, iar uneltele din cupru au început să le ia locul din ce în ce mai mult celor din piatră în perioada numită Chalcolitic.

Cuprul obținut în aceste cuptoare de topit era rareori pur şi conţinea adesea impurităţi cum ar fi arsenic, cositor, zinc şi antimoniu. Cu 5.000 de ani în urmă, în vestul Asiei, unii fierari începuseră probabil să-și dea seama că o cantitate potrivită de arsenic sau de cositor introdusă în cupru dădea naştere unui metal care, chiar dacă nu era atât de pur precum cuprul, era totuşi dur şi uşor de turnat în forme prin topire şi răcire.

Aceste aliaje impure de arsenic sau cositor reprezintă, desigur, bronzul. Este greu să apreciezi ce înseamnă cu adevărat descoperirea tehnologică a bronzului.

Fabricarea bronzului a fost prima industrie majoră a lumii. Topoarele, suliţele şi pumnalele din bronz erau net superioare celor din piatră, de aceea toţi le-au preferat. Iar bronzul a permis crearea primelor săbii şi armuri. Industria bronzului s-a răspândit rapid din Asia la vest, de-a lungul Europei, şi la est, în India, aducându-le averi imense celor pricepuţi în modelarea bronzului şi dând naştere comerţului cu minerale organizat, la scară largă, cât şi primelor mine importante, întrucât oamenii săpau în căutare de minereuri valoroase în locuri din Timna, în Sinai, până la muntele Gabriel, în County Cork.

Bronzul le-a dat oamenilor posibilitatea de a modela lumea, de a creşte standardul de viaţă şi de a dezvolta civilizaţia într-un fel în care nu ar fi fost posibil niciodată folosind piatra.

Însă a mai adus şi multe dintre problemele pe care le asociem cu dezvoltarea civilizaţiilor. Valoarea sa imensă şi faptul că unele locuri au avut resursele şi tehnologia, iar altele nu, au creat pentru prima dată diferenţe enorme în ceea ce priveşte puterea şi bogăţia şi, odată cu aceste diferenţe, s-au declanşat inevitabil şi războaiele.

Motivul real din spatele atacului asupra Troiei din Grecia antică, descris atât de memorabil în epopeea Iliada a lui Homer, se poate să nu fi fost ispita frumuseţii fără pereche a Elenei, ci controlul asupra faimosului comerţ cu bronz al oraşului.

De asemenea, este posibil ca dezvoltarea industriei bronzului să fi provocat prima criză ecologică reală, pentru că suprafețe vaste de pădure au fost defrişate, nu doar pentru a face loc fermelor, ci şi pentru a furniza lemn cât să alimenteze cererile fierarilor.

De exemplu, Platon deplângea defrişarea unor terenuri rurale vaste din jurul Atenei. Ciprul, insula de la care provine termenul „cupru“, a fost privat în întregime de vechile sale păduri de cedri.

Pe măsură ce abilitatea şi priceperea fierarilor de a lucra cu bronzul s-a îmbunătăţit şi aceştia au învăţat să exploateze diverse amestecuri complexe de minereuri şi aliaje, este posibil ca ei să fi încercat şi alte minereuri.

În cele din urmă, acum circa 4.500 de ani, fierarii hitiţi din Anatolia au descoperit că, la temperaturi foarte mari, pot topi anumite minereuri pentru a produce fier.

Fierul era mai tare decât bronzul şi din el se puteau fabrica lame şi mai bune. În plus, minereurile de fier erau mult mai disponibile decât cele de cupru şi cositor. Cu ajutorul carbonului din cărbune inclus în fier se fabrica oţelul, care rămâne şi astăzi cel mai bun pentru unelte, fiind metalul principal din care se fabrică lamele.

Tehnologia fierului a fost însă mult mai greu de deprins decât cea a bronzului, iar primele obiecte din fier erau puțin rezistente. Aşadar, timp de o mie de ani sau mai bine, bronzul a fost preferat în defavoarea fierului şi a oţelului.

Prima descoperire, datând aproximativ din anul 1.100 î.Hr., a fost „răcirea“, care înseamnă introducerea lamei nou fabricate în apă rece în timp ce era încă fierbinte. A doua descoperire a fost călirea, care presupune încălzirea uşoară a lamei după răcire.

Oţelul răcit şi călit a oferit o combinaţie de duritate, putere şi flexibilitate care s-a dovedit net superioară bronzului; astfel a început Epoca Fierului.

Poeţi precum Homer au deplâns trecerea de la frumuseţea aurie a bronzului la griul crud al oţelului, însă acesta a schimbat echilibrul puterii. Bronzul era prea scump pentru a fi folosit de toţi, fiind destinat doar soldaţilor de elită.

Cu ajutorul fierului, armate vaste de infanterişti puteau fi echipate cu săbii, suliţe şi armuri. În plus, fierul era atât de ieftin, încât putea fi folosit şi în scopuri mai prozaice, pacifiste, de la oale de gătit şi linguri până la burghie şi cuie.

Fierul a deschis drumul către o gamă largă de tehnologii de zi cu zi, de la obiecte comune, cum ar fi chei şi broaşte, până la maşini asamblate cu clame şi cuie de fier.

Când au abandonat fortul Inchtuthil din centrul Scoţiei, romanii au îngropat 750.000 de cuie, pentru ca acestea să nu cadă pradă picţilor. Importantele descoperiri ulterioare din tehnologia fabricării fierului şi a oţelului din secolul al XVIII-lea au pus bazele Revoluţiei Industriale şi, din anumite puncte de vedere, Revoluţia Industrială a fost o Epocă a Fierului foarte asemănătoare cu cea preistorică.

Producţia de fontă ce utiliza cocs în cuptoare cu aer suflat a permis fabricarea fierului la scară industrială, astfel că fierul a devenit un material de structură esenţial. Faimosul Iron Bridge din Shropshire, construit în 1.778, a fost prima dintre numeroasele structuri din fier, de la Podul Forth Rail până la Turnul Eiffel, ca să nu mai vorbim de sutele de mii de căi ferate care au condus la explozia industrială şi urbană din secolul al XIX-lea şi de mai târziu.

Cei care cred că industrializarea se află la rădăcina tuturor lucrurilor greșite din lumea modernă vor considera că descoperirea metalelor a fost un dezastru pentru umanitate.

Odată cu bronzul şi fierul au apărut şi săbiile şi scuturile, soldaţii şi războaiele la scară mare. În Epoca Bronzului şi în cea a Fierului au apărut comerţul extins, minele în care oamenii erau sclavi şi munceau în întuneric şi supuşi pericolelor, au apărut dezastrele industriale, poluarea de la cuptoarele de topit şi defrişările.

În epoca Revoluţiei Industriale şi mai târziu, cuptoarele cu aer suflat au amplificat viziunea de coşmar a lui Blake despre mori satanice întunecate, mine tot mai adânci şi mai negre din care era furnizat cocsul, în timp ce fierul era folosit pentru a realiza nave de luptă şi tancuri pentru războaiele mondiale.

Totuşi, aceste lucruri nu pot fi puse neapărat pe seama metalelor. Metalele sunt descoperiri excepţionale, care ne permit să creăm tot felul de obiecte, de la aeroplane şi nave cosmice până la roboţi şi circuite de computere. Este greu să concepem oricare tehnologie pe care ne bazăm astăzi fără metale şi, mai ales, fără cupru şi fier.

Metalele au dat umanităţii abilitatea de a remodela lumea într-un fel inimaginabil dacă ne-am limita la piatră, argilă şi lemn. Totuşi, la fel ca orice idee puternică, acestea pot fi întrebuinţate în mod eronat.

 

50 de idei geniale care au schimbat omenirea – John Farndon. Traducere Grall Soft. Editura Litera, 2012