Idei geniale care au schimbat omenirea – Agricultura 

0
26

În 2008, în mijlocul discuțiilor despre criza alimentelor, despre deficitul global la alimente de bază şi despre preţurile în creştere, ONU a avut o întâlnire la Roma pentru a găsi o modalitate de a hrăni lumea.

Participanţii au fost de acord că este complet inacceptabil că 862 de milioane de oameni din întreaga lume sunt malnutriţi, date fiind resursele disponibile. De asemenea, aceştia au decis ca producţia globală de alimente să fie dublată până în 2030.

Există aici două aspecte foarte importante. Primul este că avem suficientă mâncare încât să hrănim bine întreaga populaţie a lumii chiar acum – dacă ar fi distribuită egal. Al doilea este faptul că experţii consideră complet realist să discute despre dublarea producţiei de alimente în următoarele două decenii.

Aceasta este o declarație de încredere incredibilă pentru agricultură. Agricultorii produc deja suficiente alimente încât să hrănească peste 6 miliarde de oameni, fără a mai menţiona cantitatea mare de animale domestice (70% din recolta mondială de porumb este dată animalelor).

Până în 2030, dacă obiectivele ONU vor fi îndeplinite într-adevăr, agricultura mondială va produce o cantitate de alimente suficiente pentru a hrăni 8,5 miliarde de oameni. În afară de agricultură, nu există altă modalitate ca până şi o cantitate mică de alimente necesare pentru a hrăni atât de multe persoane să fie găsită.

Agricultura este o idee simplă, dar genială. Dacă vânătorii-culegători trebuiau să se mişte permanent în căutarea unor surse nesigure de hrană din sălbăticie, agricultura oferă hrana pe tavă, iar procesul este simplu: agricultorul strânge seminţele sau tuberculii anumitor plante sălbatice, cum ar fi plantele ierboase, apoi le seamănă împreună, pentru ca un număr mare dintre acestea să crească într-un loc unde să fie permis un acces simplu.

Chiar dacă diversitatea alimentelor este limitată, numărul acestora este liniștitor de previzibil. De-a lungul istoriei, semănând seminţe selectate şi îmbunătăţind tehnicile agricole, fermierii au sporit abilitatea plantelor cultivate de a produce alimente în locuri mult mai îndepărtate decât cele endemice. Rezultatul este faptul că fermierii pot cultiva acum, de exemplu, 120 de buşei de grâu pe un singur pogon – adică suficient de mult încât să asigure pâinea anuală a 120 de oameni (un buşel de grâu produce făina pentru circa 100 de pâini).

Anumiţi fermieri cultivă mai mult de 400 de buşei. Alte metode de a obţine hrana nu se pot compara nici pe departe cu aceasta.

Puţinele triburi de vânători-culegători rămase în lume, cum ar fi yora şi awa guaja din zona Amazonului, au nevoie de spații vaste pentru a procura hrana chiar şi pentru un grup tribal mic. Şi, desigur, în prezent a mai rămas foarte puţină hrană sălbatică.

Prin urmare, agricultura este acum, practic, o chestiune de viaţă şi de moarte. Dacă fermele nu ar mai produce alimente, cei mai mulţi dintre noi am muri în scurt timp. Desigur, unul dintre motivele pentru care lumea de astăzi este atât de populată este faptul că agricultura a făcut disponibile mai multe alimente.

Începuturile agriculturii, acum circa 10.000 de ani, au determinat prima creştere a populaţiei mondiale. A doua creştere – urbanizarea masivă din perioada Revoluţiei Industriale – este legată de revoluţia din secolul al XVIII-lea, care a înlocuit vechea agricultură de subzistenţă cu fermele comerciale, care utilizează tehnici noi pentru a produce alimente destinate vânzării către oamenii de la oraşe, contra unui profit.

A treia creştere, care a determinat dublarea populaţiei globale începând din anii 1960, a fost favorizată de o creştere masivă a producţiei globale de alimente prin intermediul unor noi tehnici de agricultură intensivă, care implicau plante modificate genetic, fertilizatori şi pesticide, inclusiv aşa-numita revoluţie verde.

Perspectiva tradiţională a fost că agricultura a început ca răspuns la criza alimentelor, provocată de vânatul şi culesul în condiţii de secetă, după era glaciară, cu 10.000–8.000 de ani în urmă.

Însă majoritatea experţilor cred acum că acest lucru nu explică variaţiile referitoare la perioada când a apărut pentru prima dată agricultura în lume – cu 11.000 de ani în urmă în Orientul Mijlociu, cu 8 000 de ani în urmă în China şi cu 10.000 de ani în urmă în America de Sud.

Oricum, agricultura trebuie să se fi dezvoltat în perioade de belşug. Mai mult, descoperirile recente au plasat primele recolte mult înainte de sfârşitul erei glaciare. Anterior, cele mai vechi ferme arabile cunoscute au fost în Orientul Mijlociu, unde oamenii cultivau grâu moale (Triticum dicoccum) şi alac (Triticum monococcum) (părinţii grâului modern), orz, secară, măzăriche şi linte, acum circa 11.500 de ani.

Apoi, în 2005, cercetătorii care lucrau lângă Marea Galileii din Israel au descoperit un sit numit Ohalo II. Acolo, acum cel puţin 23.000 de ani, oamenii strângeau seminţe ale unor ierburi sălbatice cum ar fi grâul moale și orzul, le măcinau, obținând făină, şi preparau pâine.

În realitate, se pare că originile agriculturii sunt mult mai vechi decât s-a crezut odinioară şi au apărut treptat, nu toate simultan. Oamenii au domesticit câinii şi i-au transformat în tovarăşi de vânătoare şi este posibil să fi crescut turme de oi şi de capre cu mii de ani în urmă.

De asemenea, este posibil ca aceștia să fi cultivat fructe sălbatice şi nuci. Ideea de a planta seminţe selectate de plante sălbatice, cum ar fi plantele ierboase, pentru a obține recolte, s-a dezvoltat probabil din practici ca aceasta, separat în întreaga lume.

La începuturile agriculturii, efectul său asupra modului de viaţă al oamenilor a fost extraordinar. Nu mai era necesar ca oamenii să se mişte de colo-colo vânând sau culegând. Pentru a însămânţa, a îngriji recoltele şi a le culege, oamenii s-au văzut nevoiţi să se aşeze permanent într-un loc şi să construiască sate şi case stabile.

Necesitatea de a organiza munca, de a planta, de a recolta şi de a depozita, şi disponibilitatea surplusurilor pentru comerţ au condus curând la dezvoltarea primelor oraşe, a primelor guverne, a construcțiilor, literaturii şi a tuturor celorlalte aspecte pe care le asociem cu dezvoltarea civilizaţiei.

Însă este interesant faptul că nu toţi sunt de acord că acest lucru este ceea ce face ca agricultura să fie o idee mare. Recent, profesorul universitar Jay Stock, de la Cambridge, a descris inventarea agriculturii ca fiind „cea mai mare greşeală din istoria omenirii“.

Ideea că omul primitiv a fost superior este una veche, ilustrată de portretul lui Rousseau, acela al unui „sălbatic nobil“, necorupt de complexitatea lumii civilizate, şi care a înflorit în antropologia hippy a anilor 1960.

Însă ideea că mai ales agricultura a fost un pas retrograd a fost înaintată de Jared Diamond în cartea sa din 1997, Arme, viruși şi oţel. Poate că ne gândim că agricultura ne-a adus sănătate, bogăţie şi viaţă lungă, a susţinut Diamond, însă realitatea este că ne-a adus nefericire. Agricultura nu numai că a înlocuit o dietă foarte variată şi sănătoasă, formată din alimente sălbatice, cu o dietă săracă, formată doar din câteva alimente de bază; a condus, de asemenea, la apariţia soldaţilor, a războaielor, a diviziunii în clase şi a tuturor aspectelor rele ale civilizaţiei, din cauza modului în care a permis ca alimentele să fie depozitate la grămadă, şi i-a scutit pe unii, dar nu pe toţi, de necesitatea de a mai căuta hrană.

Mai mult, un stil de viaţă sedentar şi accesul imediat la animale şi la resursele de apă potabilă comune au condus la răspândirea bolilor infecţioase. Jay Stock a făcut acest comentariu critic după ce a studiat oasele vânătorilor-culegători care trăiau în Egipt imediat înainte să se dezvolte agricultura şi a descoperit că aceşti oameni erau mult mai înalţi şi mai sănătoşi decât au fost primii fermieri.

Totuşi, sunt multe indicii care sugerează că stilul de viaţă al unui vânător-culegător nu era deloc idilic. Şi, chiar dacă primii fermieri erau nesănătoşi şi mai scunzi, lucrurile se îmbunătăţiseră. În prezent, un număr foarte mare de oameni sunt mai înalţi şi trăiesc o viaţă mult mai lungă şi mai sănătoasă decât strămoşii lor vânători-culegători.

Şi, desigur, nu totul se reduce la sănătate. Este foarte posibil ca surplusul de alimente şi diviziunea pe clase în funcţie de avere să ne fi adus într-adevăr războaie, taxe, furturi, crime şi multe alte probleme. Însă acestea au adus, de asemenea, şi civilizaţii minunate, clădiri frumoase, meşteşuguri ingenioase, o tehnologie uimitoare şi aproape fiecare realizare semnificativă ştiinţifică şi artistică a umanităţii.

În realitate, putem spune că ne-a adus întreaga istorie a omenirii, deoarece istoria a început abia după ce agricultura a permis oamenilor să rămână suficient de mult într-un loc încât să îşi lase amprenta. Desigur, istoria omenirii a cunoscut rele de nedescris, precum şi fapte glorioase incontestabile, însă nu ne putem dori ca istoria să nu existe. Modul în care trăim şi în care practicăm agricultura, nu ideea de agricultură în sine, constituie cauza problemelor.

Agricultura continuă să ne ofere darul indispensabil al hranei. Datorită eforturilor fermierilor, cinci miliarde de oameni pot mânca bine în fiecare zi. Cei cărora le lipseşte hrana pur şi simplu nu pot practica agricultura sau nu au acces la roadele agriculturii.

Totuşi, furnizarea tuturor acestor alimente are efecte devastatoare asupra mediului înconjurător. Mai bine de o treime din suprafaţa terestră a lumii, ecosistemul natural, a fost înlocuită de peisajul artificial al fermelor, cu păşunile şi anexele lor, cu pământul arabil şi recoltele lor. Iar suprafaţa arabilă este în continuă creştere. În fiecare an, o suprafață din pădurea tropicală amazoniană, de dimensiunea Scoţiei, este tăiată şi arsă pentru a crea teren arabil.

Agricultura intensivă modernă poate afecta mediul şi în alte moduri, de la poluarea pământului şi a oceanelor cu pesticide şi fertilizatori până la creșterea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă, din cauza folosirii unei cantităţi mari de energie.

Agricultura constituie un domeniu extrem de important, vital pentru lumea contemporană. Vechile imnuri, care lăudau şi mulţumeau pentru miracolul recoltelor din fiecare an aveau dreptate să îi recunoască puterea minunată de a ne susţine necesităţile de bază. Iar agricultorul, mai exact, ideea de om care munceşte tot anul în fermă pentru a obține hrană din lucrul pământului, este cu adevărat o imagine fundamentală, mitică, aflată în centrul relaţiei noastre cu lumea de mai bine de 10.000 de ani. Însă este o idee care trebuie să fie tratată cu grijă şi cu respect pentru a ne aduce maximun de binefaceri.

50 de idei geniale care au schimbat omenirea – John Farndon. Traducere Grall Soft. Editura Litera, 2012