Icoana-fereastră luminoasă spre Cer, spre Acasă

0
289

icoana – Icoana- izvor de rugăciune, iubire, pace, bucurie sfântă și Har – 

”Icoana este aducere aminte de prototipuri și ridicare către acestea”. – Sinodul al VII-lea ecumenic (787)

Icoana – obiect de cult care face parte integrantă din viaţa liturgică, icoana – imagine sacră, mângâiere pentru suflet și inimă, icoana-mijoc de cunoaștere și comuniune cu Dumnezeu, icoana- mesaj evanghelic este alături de Tradiția Scrisă și Tradiția orală una din formele Tradiției Bisericii. Icoana este descoperirea tainei Bisericii, este trăire în spațiul acesteia, este Ortodoxia vie și prezentă.

Icoana-i fereastră luminoasă spre Cer, spre Acasă,
Și tot creștinul ce-o deschide, devine mărturisitor
Al Lui Hristos, al Maicii Sfinte, al îngerului păzitor,
Al mucenicilor, al sfinților ce au avut o viață aleasă,
Al Sfintei Treimi, al Tuturor Puterilor Cerești,
Al Sfintei Cruci, al credinței ortodoxe, strămoșești.
Icoana e Biblia zugrăvită în imagini.
Icoana e izvor de fierbinți rugăciuni.
Icoana e izvor de minunate minuni.
Icoana e alinare al  puternicului și fierbintelui dor
De Dumnezeu, de veșnicie, icoana e un prețios odor.
Icoana e izvor nesecat de duhovnicești bucurii.
Icoana e izvor de evlavie, iubire, pace și Har.
Icoana e cel mai minunat și mai scump dar
Al frumoasei și sfintei noastre – ortodoxii.
Icoanele nu sunt lucruri fără de viață, nici chipuri cioplite.
Icoanele sunt chipuri divine, chipuri sfinte,
Icoanele sunt chipuri dragi, chipuri iubite.
Icoana pe cele nevăzute le face văzute.
Prin icoană, neapropierea devine apropiere,
Așa cum Cel Necuprins s-a făcut Cuprins prin întrupare.
Icoanele sunt martore la a noastră neputință,
La a noastră întristare, durere și suferință,
La ale noastre lacrimi de smerenie și pocăință.
Icoanele sunt martore și ale bucuriei noastre, duhovnicești,
Ale nădejdii, credinței, recunoștinței și milostivirii cerești.
Icoanele sunt îngerii  noștri păzitori și ocrotitori.
Icoanele sunt aripi de iubire și rugăciune ce ne înalță la Cer,
Icoanele sunt ferestre spre lumină, spre adevăr.
Icoanele sunt ale ortodoxiei, prețioase comori.
Icoanele sunt cheia spre Rai, spre Veșnicie, spre Înviere.
Icoanele sunt ale Bisericii ortodoxe – scut și întărire
În fața numeroaselor și mincinoaselor hoarde sectare.

Cinstirea sfintelor icoane este strâns legată de viaţa noastră de creştini, de la naştere şi până la moarte. Icoanele ne ascultă, ne vorbesc, ne propovăduiesc, ne învață, ne luminează, ne ajută să îi imităm pe îngeri, pe sfinți, pe Maica Domnului și pe Dumnezeu. Cinstind icoanele credem și mărturisim că Hristos este Dumnezeu, așa cum spun Sfinții Părinți și Sinodul VII Ecumenic. Cinstind icoanele simțim adânc că suntem mădulare ale tainicului Trup al Lui Hristos, ale Sfintei Biserici într-o necurmată legătură a iubirii. Când cinstim sfintele icoane  trăim uniţi în Hristos, suntem călăuziți către dragostea Lui, trăim unitatea înlăuntrul Bisericii Sale, simțim că suntem cu adevărat frați, copii ai Lui Dumnezeu și că devenim icoane vii ale Acestuia.

Iubesc și cinstesc icoanele și sufletul meu e bucuros și fericit când îmi cumpăr o icoană, pentru mine sau pentru a o dărui unui semen. Icoanele și cărțile sunt darurile mele de suflet. Când dăruiesc o icoană am credința neîndoielnică că sfântul zugrăvit în ea, sau Mântuitorul Hristos ori Măicuța noastră cerească va ocroti pentru veșnicie pe cel care a primit icoana de la mine. Am credința că familia și casa sa va fi apărată de toată primejdia și nevoia și va fi binecuvântat cu multe daruri frumoase și de folos.

Când privesc icoana Maicii Domnului sufletul mi se umple de recunoștință și iubire pentru mama mea iubitoare din Cer, pentru măicuța mea bună, blândă, grabnic ajutătoare și mijlocitoare, care mă iubește necondiționat. Sunt leneșă la rugăciune, nu m-am învrednicit de virtutea rugăciunii, rugăciunea nu a devenit pentru mine ca o respirație, dar când privesc la icoana Măicuței Sfinte, rugăciunea începe încet, încet să se țese în inima mea, cu fire de iubire și recunoștință, cu fire de pocăință, înmuiate în lacrimi de dor, de slavă, de mulțumire, de cerere. Când mă rog în fața icoanei Maicii Domnului mă simt ca un copil îmbrățișat cu multă iubire de mama lui, mă simt ocrotită de toată răutatea lumii în care trăim, mă simt mai puternică în fața tuturor greutăților vieții, mă simt atât de iubită necondiționat, încât mărgăritare de lacrimi de recunoștință și fericire îmi umplu ochii trupului, ai inimii și sufletului. Și cum să nu lăcrimezi de bucurie sfântă când auzi pe mama ta cerească, șoptindu-ți cu multă iubire la urechile inimii tale, așa: Copila mea dragă nu fi tristă din cauza răutăților, nedreptăților, egoismului, invidiei, mândriei, judecății, miciunii, vicleniei celor de lângă tine, aceștia nu îți pot face nimic rău, dacă tu ai credință neîndoielnică și nădejde la iubirea și milostivirea Lui Dumnezeu, dacă tu te lași în grija și voia Lui. Copila mea, când oamenii te vor face să plângi, tu să vii la mine să îți șterg lacrimile tale, tu să vii la mine să te îmbrățișez strâns și cald la pieptul meu, tu să vii la mine să îmi lași în poala mea, toată durerea ta, toată neputința ta, toată neliniștea ta. Dacă ai ști cât te iubesc, să nu te îndoiești niciodată de dragostea mea! Să îndrăznești să strigi la mine să te ajut în necazurile și încercările vieții tale. Să îndrăznești să ceri ajutorul și pentru cei dragi ai tăi și pentru cei care te roagă să le fii alături când se simt îngenuncheați de greutatea Crucii lor spirituale. Să îndrăznești să îmi spui mereu tot ce simți, să îmi spui cu curaj toate frământările tale, toate nelinistile tale, toate grijile tale. Eu te voi asculta cu multă răbdare și iubire și îți voi insufla credința și nădejdea de care vei avea nevoie să înfrunți orice problemă vei avea. Să nu te rușinezi să îmi spui și despre întunericul sufletului tău, să nu te rușinezi să îmi vorbești și despre păcatele tale, fiindcă eu nu voi arunca cu piatra judecății în tine, ci mă voi ruga Fiului meu, pentru iertarea ta, mă voi ruga să te ajute să îți curățești inima de orice întinăciune ca să Îl poți chema cu multă iubire să se sălășluiască în ea și să devină Oaspetele drag al ei. Copila mea, să nu uiți niciodată că eu sunt mama ta, să nu uiți niciodată că îți sunt alături mereu, și la bine și la greu, să nu uiți niciodată că eu îți pot fi, nu numai mamă, ci și soră și prietenă și confidentă și înger păzitor, să nu uiți că eu mereu te voi acoperi cu Sfântul meu Acoperământ și nu voi lăsa, nici pe oamenii cei răi, nici pe vrășmașul diavol să te necăjească și să te amărască.  După ce ascult toate aceste șoapte de iubire ale mamei cerești, îi spun și eu cu multă iubire, în timp ce îi mângâi cu multă dragoste icoana în fața căreia am îngenuncheat: Îți mulțumesc Maica mea Sfântă pentru iubirea Ta necondiționată, îți mulțumesc pentru ajutorul și binecuvântările Tale, îți mulțumesc că mă ocrotești la tot pasul de tot ce e rău și murdar în lumea aceasta. Îți mulțumesc și Te rog să mă ajuți să Te am Model de iubire și slujire în viață, să mă ajuți să devin o fiică mai bună, mai blândă, mai credincioasă, mai bogată în virtuți morale și creștine. TE IUBESC, Maica mea Sfântă!

Când privesc icoana Mântuitorului Hristos sau îngenunchez în fața ei, ce sentimente îmi înveșmântă sufletul? Trăirea mea este mereu aceeași? Cu multă sinceritate, vă mărturisesc că trăiesc un amestec de sentimente. Uneori în sufletul meu, iubirea necondiționată se împletește cu recunoștința, alteori smerenia se împletește cu căința. Nu mi-e străin nici dorul de Acasă și nici bucuria întâlnirii și comuniunii cu Dumnezeu. Alteori nemulțumirea și cârtirea se împletesc cu necredința, cu nerecunoștința, cu îndrăzneala doar de a cere ajutor și binecuvântări. Alteori tăcerea adâncă se împletește cu liniștea și pacea sufletească.

Așadar, de multe ori Îi spun Lui Hristos: Te iubesc, Doamne și vreau ca Tu să fii Stăpânul inimii mele, vreau ca aceasta să fie Tronul Tău, vreau să mă ajuți să Îți slujesc doar Ție și nu și lui mamona, domnul tuturor răutăților și nelegiuirilor. Doamne, vreau să fiu următoarea Ta credincioasă și iubitoare! Vreau să fii Modelul meu în viață, vreau să mă adap de la Izvorul iubirii necondiționate, de la Izvorul bunătății, blândeții, milostivirii, de la Izvorul de Viață dătător. Doamne, vreau să-Ți dăruiesc toate gândurile mele, vreau să-Ți dăruiesc toată inima mea și nu numai o bucățică din ea, vreau să fii mereu oaspetele sufletului meu. Tu vrei inima mea păcătoasă, rece și împietrită? Vino și curățește-o, încălzește-o și despietrește-o cu Harul Tău! Vrei să mă ajuți să-mi curățesc și Haina Sfântului Botez de toată mizeria greșalelor, păcatelor și patimilor mele? Doamne, ajută-mă să nu Te mai răstignesc în fiecare clipă cu cuiele răutății, judecății, invidiei, egoismului, mândriei, neascultării mele! Doamne, ajută-mă să Te iubesc cu toată ființa mea și să Te mărturisesc cu întreaga mea viață! Doamne, ajută-mă să mă mântuiesc! Doamne, mi-e teamă de iadul neiubirii, Doamne, trimite-mi îngeri păzitori care să mă ajute să biruiesc în războiul duhovnicesc!

Alteori Îi spun Domnului meu drag: Hristoase al meu, azi și în fiecare clipă a vieții mele, nimic bun nu am făcut. Doamne, am o credință uscată, neroditoare și neslujitoare. Îmi pare rău că îmi îngrop talanții pe care mi i-ai dăruit în lene, nepăsare și egoism. Doamne, sunt o leneșă o păcătoasă. Ajută-mă! Nu mă lăsa, nu mă părăsi! Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătoasa! Doamne, trimite Harul sfânt în inima mea ca să devin un copil cu inima curată, un copil credincios și iubitor! Doamne, ajută-mă să pun început bun în viața mea, nu mă lăsa să pierd în deșert timpul vieții mele! Ajută-mă să fiu lumină în întuneric, ajută-mă să fiu alinare în durere, ajută-mă să fiu bucurie în tristețe și necaz, ajută-mă să fiu înger cu aripi de iubire și lumină pentru aproapele meu, ajută-mă să fiu o floare cu petale de iubire, milostivire, prietenie, recunoștință, solidaritate, smerenie, curaj, hărnicie, credință, adevăr, pace, nădejde, să fiu o floare cu parfum de dăruire și slujire care să înfrumusețeze grădina Raiului Tău!

Ce Îi mai spun Domnului în fața icoanei Sale? Îi spun cu toată sinceritatea: Doamne, am obosit, Doamne, îmi simt sufletul gol, Doamne, mi-e dor de iubire, de frumos, de bucurie, de simplitate și modestie, de pace și armonie, de puritate, bunătate, blândețe și gingășie sufletească! Doamne, de ce suntem atât de răi, atât de neiertători, de egoiști și individualiști? De ce nu prețuim fiecare zi a vieții noastre, darul Tău cel binecuvântat pentru fiecare dintre noi? Doamne, Tu ești atât de bun, de iubitor, de milostiv și noi răsplătim binelui cu rău, iubirii cu ură, frumosului cu urât, adevărului cu minciună, smereniei cu mândrie, milostivirii cu zgârcenie. De ce nu dorim să trăim starea credinței autentice, de ce nu vrem să trăim în spațiul Învierii Tale? Te rog nu ne părăsi și nu ne pedepsi pentru necredința și răutatea noastră! Ajută-ne să fim mai buni și să împlinim pruncile Tale, să iubim și să cinstim Biserica Ta! Mulți vor spune: Poți vorbi Lui Dumnezeu, oricând, nu numai în fața icoanei Sale. Așa e, dar când îngenunchez în fața Sfântului Său Chip simt că mă aflu în fața Lui Hristos Ce Viu, care este ,,minunat întru Sfinții Săi”. Simt că Hristos mă ascultă și vorbește sufletului și inimii mele ca un Frate, Ca un Prieten, ca un Tovarăș devotat ce nu mă părăsește niciodată în momentele grele ale vieții mele, așa cum o fac de multe ori falșii prieteni. Când îngenunchez în fața icoanei Mântuitorului Hristos Îi simt mângâierea iubitoare pe creștet și căldura îmbrățișării Sale. Când privesc Icoana Mântuitorului drag îmi alin dorul de ACASĂ, inima cântă o baladă de iubire și e înveșmântată în pace și bucurie sufletească.

Îubesc și cinstesc toate icoanele, indiferent de mărimea lor, indiferent de materialul din care sunt făcute, indiferent dacă sunt pictate de pictori celebri sau de niște copii care abia și-au descoperit talantul picturii. De ce? Fiindcă nu cinstesc icoana în sine, ci Îl cinstesc pe Dumnezeu şi Sfinţii Săi reprezentaţi în icoană, fiindcă comuniunea mea cu Dumnezeu, cu Măicuța Sfântă, cu Sfinții, prietenii din Cer nu e condiționată de valoarea materială a icoanei. De multe ori când sunt tristă sau deznădăjdută, strâng la piept o iconiță mică și simt cum mi se încălzește sufletul, simt cum iconița are viață și cum iubirea divină îmi invăluie întreaga ființă, alungând departe de mine orice întristare și orice durere sufletească sau trupească. Așadar, la fel scurtează calea între cer și pământ și icoana din lemn și icoana dintr-un metal prețios, la fel întreține flacăra credinței și dialogul între Dumnezeu și om, la fel îl urcă pe om spre cer și Îl coboară pe Dumnezeu spre pământ și icoana mică și icoana mare și icoana veche și ștearsă de bătrânul timp și icoana scumpă și icoana ieftină.

O să vă povestesc  cum am reușit să am iconițele a doi sfinți tare dragi mie: Sfântul Serafim de Sarov și Sfântul Nectarie de Eghina – ,,Bunicuțul’’ meu din Cer.

L-am descoperit pe Sfântul Serafim de Sarov în anul 2007, când prin mila Lui Dumnezeu am ajuns la Părintele Iustin Pârvu, la Mănăstirea Petru – Vodă. După ce mi-a mângâiat sufletul cu multe învăţături de folos, Sfinția Sa, mi-a dăruit rugăciunea Sfântului Serafim de Sarov, transmisă stareţului Sampson în vis, în 1928, rugăciune care avea pe verso chipul Sfântului. ,,Atotmilostivă,/ Stăpâna mea,/ Născătoare de Dumnezeu, Marie,/ Maica Domnului,/ Singura şi neîndoielnica/ Mea nădejde,/ Nu te scârbi de mine,/ Nu mă depărta, nu mă părăsi,/ Apară-mă, mijloceşte,/ Auzi-mă, vezi-mă,/ Stăpână, ajută-mă,/ Iartă-mă, iartă-mă,/Preacurată.” Apoi am fost la pangarul mănăstirii şi am cumpărat o carte despre Sfântul Serafim de Sarov. Astfel am aflat că gradul de înrudire a omului cu Dumnezeu este în funcţie de faptele sale, de căutarea Lui Dumnezeu, de trăirea şi de ostenelile vieţii, pentru împlinirea poruncilor Lui Iisus Hristos, care a venit să ne ,,înfieze’’Părintelui Ceresc şi să ne facă ,,fraţi’’ cu El, am aflat că scopul vieţii noastre creştine este dobândirea Sfântului Duh. Am aflat cum Sfântul Serafim îi întâmpina pe toţi cei care veneau la el cu o plecăciune şi cu urarea “Bucuraţi-vă, Hristos a Înviat!” Îi numea pe toţi ,,bucuria mea’’ şi le săruta mâinile, în semn de binecuvântare. Mi-a plăcut foarte mult cartea cumpărată, am citit şi viaţa Sfântului şi am început să simt multă evlavie și iubire pentru acesta. Nu reuşeam, însă, să-i găsesc icoana şi eu îmi doream aşa de mult să o am! Într-o duminică, cu ajutorul Sfântului Serafim de Sarov am primit în dar de la un părinte de la schitul din satul meu care aparţine de Mănăstirea Sihăstria o iconiţă veche, care stătuse mult timp în altar. Îmi amintesc cum mi s-a umplut inima de emoție și bucurie la vederea icoanei cu Sfântul Serafim de Sarov. Am considerat iconița veche, un dar de mult preţ, ştiam că am primt-o cu binecuvântarea Sfântului Serafim de Sarov şi când mi-era greu, când mă durea ceva, sau când eram tristă şi deznădăjduită puneam iconiţa la piept şi simţeam cum liniştea și pacea îmi cuprinde sufletul. E Sfântul iubirii, e Sfântul păcii, al liniştii, e Sfântul iubit de Maica Domnului şi e un Sfânt drag inimii mele!

Sfântul Nectarie m-a binecuvântat să îl cunosc prin intermediul unei foste colege de facultate cu care am rămas prietenă pentru veșnicie. De mulți ani ea e plecată în Spania, însa acest lucru nu ne împiedică să păstrăm prietenia noastră trainică și frumoasă Prietenia noastră e darul Sfântului pentru noi. Pe prietena mea dragă a binecuvântat-o Doamne cu trei copii minunati, mezinul purtând numele ,,Bunicutului’’ Nectarie, spre bucuria noastră. De când pașii mei s-au îndreptat spre Biserica Sfântului Nectarie din Iași, mereu un dor mă cheamă să mă întâlnec cu Sfântul drag inimii mele. Într-o zi, după ce terminasem cursurile la facultate, am mers să îi spun ,,bunicuțului’’ meu drag că îl iubesc și că îi mulțumesc pentru toate binecuvântările sale și pentru iubirea lui infinită. Și în acea zi am vazut în Biserică niște icoane foarte frumoase cu Sfântul meu drag, însă prețul lor era egal cu toți banii pe care îi mai aveam la mine. Dacă cumpăram o icoană nu mai aveam bani să ajung din Iași, acasă. Cu lacrimi în ochi, i-am spus Sfântului: Astăzi nu am banii necesari să cumpăr icoana Ta, dar promit ca data viitoare când ajung în Iași voi veni să o cumpăr. Așa cum am mai spus, cu lacrimi în ochi m-am îndreptat spre ieșirea din Biserică, când deodată, m-am oprit, și apoi pașii mi-au fost parcă purtați de cineva nevăzut spre altă parte a Bisericii, unde erau expuse și acolo cărți și icoane. Și privirea mi-a fost atrasă de o iconiță de lemn de brad, cu chipul Sfîntului Nectarie zugrăvit pe ea. Prețul era unul mic și puteam să o cumpăr. Am achiziționat icoana cu multă, multă bucurie sufletească și am simțit,  nu m-am indoit niciodată că ,,Bunicuțul’’ meu a vrut să meargă cu mine, acasă. I–am mulțumit din suflet pentru această binecuvântare, și atunci am conștientizat mai mult ca niciodată, că Sfântul Nectarie mă iubește necondiționat, îmi ascultă și îmi împlinește rugăciunile folositoare. Această micuță și simplă icoană m-a ajutat de nenumărate ori să intru în comuniune cu Sfântul meu drag care a revărsat asupra mea o ploaie de binecuvântări. Îmi amintesc cum, acum mulți ani, într-o sâmbătă m-a sunat o colegă să îmi spună că voi avea un control la serviciu. Țin minte că i-am spus: Mâine cu ajutorul Bunului Dumnezeu am posibilitatea să ajung la Săvinești la Biserica dragă sufletului meu și poate să vină și mama controlului, eu tot mă duc la Sfânta Liturghie. Voi veni să lucrez după ce mă întorc de la Biserică. Așa am făcut, dar am luat și iconița cu mine. Am rămas toată noaptea la serviciu și mă rugam fierbinte Sfântului Nectarie să mă ajute să îmi aduc toate situațiile la zi. Și atât spor și ajutor am avut în acea noapte, am lucrat în câteva ore cât lucram altă dată în câteva zile! Și la control, totul a decurs foarte bine, deși a trebuit să fac față singură la toate solicitările inspectorilor sociali, fiindcă colega cu care lucrasem până atunci, a plecat exact din acea zi de luni în străinătate, la muncă. Și de atunci iconița cu Sfântul Nectarie a rămas în biroul meu, ca să mă ocrotească și să mă ajute să depășesc toate problemele cu care mă confrunt la locul meu de muncă.

Să trăim şi să simțim Ortodoxia, să cinstim sfintele icoane care înfăţişează chipul Mântuitorului, al Sfintei Sale Maici, al sfinţilor bineplăcuţi Lui Dumnezeu. Să cinstim icoanele care mărturisesc pe Hristos – Icoana cea Vie! Sa plecăm genunchii înaintea icoanelor – ferestre ce duc spre cer, ce ne înalță spre Veșnicie! Să rugăm pe Împăratul cel ceresc să ne întărească în credință, să ne lumineze și să reverse mila Sa asupra noastră ca să devenim mărturisitori autentici ai ortodoxiei, ca să nu fim rușinați de sectarii ce consideră cinstirea icoanelor, închinare la idoli. Iubind  Biserica și Ortodoxia, iubim Iubirea care este Hristos! Să iubim Iubirea, Bucuria, Calea, Adevărul, Viața! Să ne trăim viața, în așa fel încât să fim icoane vii ale Lui Dumnezeu în această lume!!!

Să ne rugăm, dacă înaintea noastră se află icoana Domnului, zicând: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, ajută-ne și ne mântuiește!”. Iar dacă suntem înaintea icoanei Maicii Domnului să ne rugăm, zicând: ,,Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mântuirea sufletelor noastre!” Amin.

Cristina Toma

LĂSAȚI UN MESAJ