Iar îmi vine să muşc zare

0
22

Iar îmi vine să muşc zare,
Iar îmi vine să rod cer,
Iar sunt fund amar de mare,
Iar mi-e sufletul pipier.

Iar mă ia în coarne răul,
Gândurile iar mă frig,
Iar îmi spumegă pârâul,
Iar mă-ndoi, iar mă-ncovrig.

Lume, iar sunt mărăcine
Înfipt adânc în carnea ta,
Iar te ustură, vecine,
Păcătoasa fire-a mea.

Sfârâind ca pe jăratic,
Rana iar mi s-a deschis,
Roşu trandafir sălbatic
Înflorit din paradis.

Ochiul meu te-nţeapă, zare,
Dorul meu te frige, cer;
Doamne, gândul meu te doare
Ca o lamă de hanger.

Îndârjirea mea, vecie,
Lasă dâră-n trunchiu-ţi sfânt
Şi în Cartea ta mă-nscrie
Cu un minus sângerând.

Ruga mea te spurcă, slavă,
Paşii mei te ard, pământ,
Rana-mi sângeră otravă
Şi te-nveninează, vânt.

Gânduri negre îmi dau roată
Ca un stol flămând de corbi;
Cer, cum nu te surpi odată,
Zare, cum de nu mă sorbi?

Cum de nu mă-nghiţi, pământe,
Şi-apoi marelui olar
Să mă dai să mă frământe
Mădular cu mădular?

Şi din lutul meu mă facă
Un ornamental ulcior
Ce să-ncânte şi să placă,
Dar să fie veşnic gol.

Iar din inima-mi pustie,
În dureri făcută ghem,
Facă-o candelă ce fie
Veşnic fără untdelemn.

Iar îmi vine să muşc zare,
Iar îmi vine să rod cer;
Doamne, firea mea Te doare
Ca o lamă de hanger.

“Peisaj lăuntric”, Demostene Andronescu. Editura Fundaţiei Sfinţii închisorilor, 2014