Hristos este iubirea noastră, dragostea noastră

0
84

Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este dorinţă arzătoare după cele dumnezeieşti. Hristos este totul. El este iubirea noastră, El este dragostea noastră. Dragostea lui Hristos este o dragoste ce nu se poate pierde. De acolo izvorăşte bucuria.

Bucuria este Hristos Însuşi. Este o bucurie ce te face alt om. Este o nebunie duhovnicească, dar în Hristos. Acest vin duhovnicesc te îmbată precum vinul cel curat. Aşa cum spune David: Uns-ai cu untdelemn capul meu, şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic (Ps. 22, 5). Vinul duhovnicesc este curat, adevărat, foarte tare, şi când îl bei, te îmbată. Această beţie dumnezeiască este darul lui Dumnezeu ce se dă celor curaţi cu inima.

Postiţi cât puteţi, faceţi câte metanii puteţi, desfătaţi-vă de câte privegheri puteţi, numai să fiţi bucuroşi. Să aveţi bucuria lui Hristos. Este bucuria care ţine veşnic, care poartă într-însa veşnica fericire. Este bucuria Domnului nostru, care aduce liniştea cea neclătinată, bucuria cea liniştită şi liniştea cea fericită. Este bucuria cea plină de tot harul, care covârşeşte orice bucurie. Hristos voieşte şi simte mulţumire dacă răspândeşte bucuria, dacă îi îmbogăţeşte pe cei credincioşi ai Săi cu bucurie. Mă rog ca bucuria noastră să fie deplină (I loan 1, 4).

Aceasta este religia noastră. Într-acolo trebuie să mergem. Hristos este Raiul, copiii mei. Ce este Raiul? Este Hristos. Raiul începe de aici. Este exact acelaşi lucru: cei care Îl trăiesc aici pe pământ pe Hristos, trăiesc Raiul. Aşa este, întocmai cum vă spun. Este adevărat, credeţi-mă! Lucrarea noastră este strădania de a afla chipul în care să intrăm în lumina lui Hristos. Să se deştepte sufletul şi să-L iubească pe Hristos, să devină sfânt. Să se predea dragostei dumnezeieşti. Astfel şi El ne va iubi, şi atunci nimeni nu ne va mai putea răpi această bucurie. Aceasta voieşte cel mai mult Hristos, să ne umple de bucurie, fiindcă El este izvorul bucuriei. Această bucurie este darul lui Hristos. În această bucurie Îl vom cunoaşte pe Hristos. Nu-L putem cunoaşte, dacă El nu ne cunoaşte. Precum zice David: De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte (Ps. 126,1).

Acestea toate doreşte sufletul nostru să le dobândească. Dacă ne pregătim cum se cuvine, harul ni le va da. Nu este greu. Dacă agonisim harul, toate sunt uşoare aducătoare de bucurie şi binecuvântate de Dumnezeu. Dumnezeiescul har bate neîncetat la uşa sufletului nostru şi aşteaptă să deschidem, ca să vină în inima noastră cea însetată şi să o plinească. Plinătatea este Hristos, Maica Domnului, Sfânta Treime. Ce lucruri frumoase!

Atunci când iubeşti, trăieşti în Omonia şi nu ştii că te afli în Omonia. Nu vezi nici maşinile, nici lumea, nimic. Eşti înlăuntrul tău împreună cu persoana pe care o iubeşti. O trăieşti, te bucuri de ea, te însufleţeşte. Nu sunt acestea adevărate? Gândiţi-vă că persoana pe care o iubiţi este Hristos. Hristos în mintea ta, Hristos în inima ta, Hristos în întreaga ta fiinţă, Hristos pretutindeni.

Hristos este viaţa, izvorul vieţii, izvorul bucuriei, izvorul luminii celei adevărate, totul. Cel care-L iubeşte pe Hristos şi pe ceilalţi, acesta trăieşte viaţa. Viaţa fără Hristos este moarte, este iad, nu este viaţă. Acesta este iadul – neiubirea. Viaţa este Hristos. Iubirea este viaţa lui Hristos. Fie vei fi în viaţă, fie în moarte. De tine atârnă alegerea.

Una este ţinta noastră – iubirea lui Hristos, a Bisericii, a aproapelui. Iubirea, slujirea lui Dumnezeu, dorul fierbinte, unirea cu Hristos şi cu Biserica este Raiul pământesc. Iubirea lui Hristos este iubirea aproapelui, a tuturor, a vrăjmaşilor. Pe creştin îl doare pentru toţi, vrea ca toţi să se mântuiască, toţi să guste din Împărăţia lui Dumnezeu.

Acesta este creştinismul. Prin mijlocirea iubirii către fratele, izbutim să-L iubim pe Dumnezeu. Harul dumnezeiesc vine prin mijlocirea aproapelui, atunci când o dorim, când o vrem, când suntem vrednici. Atunci când îl iubim pe fratele, iubim Biserica, pe Hristos. înlăuntrul Bisericii suntem şi noi.

Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele – Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu