Gripa – cum o tratăm

0
215

gripaGripa reprezintă o problemă majoră de sănătate, nu atât prin gravitatea simptomatologiei, cât prin incidenţa anuală a bolii şi prin costurile mari pe care le implică pentru sistemul de sănătate. De asemenea, gripa este responsabilă în medie de 3-4 zile de repaus la pat, 5-6 zile de limitare a activităţilor cotidiane si 3 zile de absenteism profesional sau şcolar.

Se estimeazăcă în  SUA virusurile gripale provoacă în fiecare an 13,8-16 milioane de infecţii respiratorii în rândul populaţiei sub 20 de ani şi 4,1-4,5 milioane de cazuri la populaţia în vârstă de peste 20 de ani. Complicaţiile gripei determină anual 150.000 de spitalizări şi 20.000 de decese, iar costurile se ridică la 14,6 miliarde dolari pe epidemie de gripă, din care 1,4 miliarde sunt costuri medicale şi 13,2 miliarde sunt costuri sociale (absenteism pro-fesional). Aceste motive recomandă tratarea gripei cu seriozitate de personalul medical, pentru a limita cât mai mult extinderea epidemiilor şi a identifica din timp eventualele complicaţii.

Gripa este o boală respiratorie acută determinată de infecţia cu virusuri gripale.

Boala afectează căile respiratorii superioare şi/sau inferioare şi este frecvent acompaniată de semne şi simptome sistemice, cum sunt febra, cefaleea, mialgia şi astenia. Virusurile gripale aparţin familiei Orthomyxoviridae şi sunt clasificate pe baza caracteristicilor antigenelor proteice ale nucleoproteinelor şi ale matricei în tipurile A, B şi C.

Tablou clinic

Simptomelele sistemice ale gripei debutează brusc şi sunt reprezentate de cefalee, stare febrilă, senzaţie de frig, mialgie, stare de rău, acompaniate de semne de afectare a tractului respirator, în special tuse şi odinofagie. Manifestările clinice pot varia de la o boală respiratorie uşoară, afebrilă, similară răcelii, până la prostaţie severă, cu semne şi simptome respiratorii relativ puţine. Febra variază de la 38° C până la peste 41° C, creşte rapid în primele 24 de ore de boală şi scade de obicei gradat după 2-3 zile. Cefaleea, fie generalizată, fie frontală, este frecventă. Mialgia poate afecta orice parte a corpului, dar este întâlnită mai des la nivelul membrelor inferioare şi în regiunea lombosacrată.

Manifestările respiratorii devin mai importante după diminuarea simptomelor sistemice. Mulţi pacienţi prezintă dureri în gât sau tuse persistentă timp de o săptămână, frecvent însoţite de jenă retrosternală. Semnele oculare sunt reprezentate de durere la mişcarea globilor oculari, fotofobie, usturime. Examenul fizic este sărac în cazul unei gripe necomplicate. Precoce în timpul bolii, bolnavul pare îmbujorat, pielea este uscată şi fierbinte, iar la bătrâni poate apărea eritem al extremităţilor şi diaforeză. Examenul faringian poate fi negativ, totuşi în unele cazuri se pot observa inflamaţii ale mucoaselor, precum şi secreţii postero-nazale. La tineri se poate constata o uşoară adenopatie cervicală. în cazul gripei necomplicate, boala acută se remite în general după o perioadă de 2-5 zile şi în cele mai multe cazuri se constată recuperarea completă după o săptămână. Uneori, simptomele de slăbiciune şi oboseală (astenie postgripală) pot persista câteva săptămâni, în special la vârstnici.

Complicaţiile gripei

Cea mai frecventă complicaţie a gripei este pneumonia, ce poate apărea ca afecţiune primară, sub forma unei pneumonii virale gripale, secundară, ca o pneumonie bacteriană sau mixtă, ca pneumonie virală şi bacteriană. Alte complicaţii pulmonare asociate gripei includ agravarea bolii pulmonare cronice obstructive şi exacerbările bronşitei cronice şi a astmului. Complicaţiilor pulmonare ale gripei li se adaugă un număr de complicaţii extrapulmonare. Sindromul Reye reprezintă o complicaţie severă la copii a gripei de tip B şi, într-o mai mică măsură, a infecţiei cu virus gripal A. Mîozita, rabdomioliza şi mioglobinuria sunt complicaţii rare ale infecţiei gripale. în timpul gripei pot apărea şi afecţiuni ale sistemului nervos central, precum encefalita, mielita transversă. în timpul pandemiei dintre anii 1918 şi 1919 a fost semnalată apariţia miocarditei şi pericarditei asociate cu infecţia cu virusul gripal. Acestor complicaţii li se adaugă şi agravarea unor boli cardiovasculare, pulmonare sau renale la bolnavii în vârstă sau cu risc crescut, ce poate conduce la modificări ireversibile şi deces.

Profilaxie

Principalele măsuri de sănătate publică pentru prevenirea gripei sunt reprezentate de utilizarea vaccinurilor cu virus inactivat, trivalenţe, care induc sinteza de anticorpi anti-HA. Aceste vaccinuri sunt preparate din virusuri gripale de tip A şi B ce au circulat în sezonul precedent.

Indicaţiile vaccinării sunt: persoane cu vârsta peste 65 de ani sau cele cu patologii cronice asociate indiferent de vârstă, în multe ţări dezvoltate au indicaţiile fost extinse, fiind recomandată vaccinarea tuturor celor susceptibili de a transmite gripa persoanelor cu risc crescut pentru forme severe de boală. Astfel, se recomandă oficial vaccinarea personalului medical, a personalului din transporturi, din colectivităţile de copii şi bătrâni etc. OMS recomandă vaccinarea gravidelor aflate în trimestrele II şi III în timpul sezonului rece al anului, precum şi a copiilor sănătoşi cu vârste cuprinse între 6 şi 36 de luni.

Vaccinurile existente la ora actuală sunt înalt purificate şi determină reacţii secundare puţine. Până la 5% dintre indivizi pot prezenta subfebrilitate şi uşoare simptome sistemice la 8 până la 24 de ore după vaccinare şi peste o treime dintre indivizi prezintă uşoară roşeaţă şi sensibilitate la locul vaccinării.

De asemenea, se poate efectua chimioprofilaxia, care au demonstrat o eficienţă de 70-100% în profilaxia infecţiei cu virus gripal A. Utilizarea amantadinei şi rimantadinei în scop profilactic se realizează în principal la persoanele cu risc crescut, care nu au beneficiat de vaccinare sau la care vaccinarea se dovedeşte a fi ineficientă datorită modificărilor antigeqice. Dacă vaccinarea se realizează în timpul unei epidemii, amantadina se poate administra simultan cu vaccinul inactivat, deoarece nu interferează cu răspunsul imun la vaccin. Există chiar dovada asocierii efectelor protectoare ale amantadinei şi vaccinului.

Profilactic, amantadina sau rimantadina se administrează din momentul izbucnirii epidemiei cu virus gripal A, zilnic, pe toată durata epidemiei. Doza cel mai frecvent folosită este de 200 mg pe zi la adult, fiind necesară reducerea acesteia în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală sau la vârstnici. Din păcate, utilizarea amantadinei şi rimantadinei se asociază cu emergenţa rapidă a tulpinilor virale rezistente şi cu reacţii adverse importante. Relativ recent a apărut o nouă clasă de substanţe active pe virusurile gripale A şi B, reprezentată de inhibitorii de neuraminidază.

Manifestările clinice pot varia de la o boală respiratorie uşoară, afebrilă, similară răcelii, până la prostaţie severă, cu semne şi simptome respiratorii relativ puţine. Febra variază de la 38° C până la peste 410 C, creşte rapid în primele 24 de ore de boală şi scade de obicei gradat după 2-3 zile.

Amantadina şi Rimantadina

Inhibitorii proteinei virale M2 reprezintă prima clasa de antivirale utilizată în combaterea infecţiei cu virusuri gripale de tip A, Amantadina (Am) fiind disponibilă din 1976, iar Rimantadina (Rm), din 1993. Dozele pentru Amantadină şi Rimantadină sunt:

50-80%

–      în scop profilactic: 100 mg x 2/zi la pacienţii sub vârsta de 65 de ani şi 100 mg x 1/zi pentru pacienţii în vârstă de peste 65 de ani. Durata tratamentului este de 8-10 zile după un contact infectant în familie sau de 4-6 săptămâni în caz de contact infectant în colectivităţi de bătrâni. Utilizarea Amantadinei în scop profilactic asigură protecţie în 50-100% din cazuri. Din cauza efectelor adverse, chimioprofilaxia gripei cu Amantadina este puţin utilizată.

–      în scop curativ: 200 mg/zi pe durata infecţiei şi încă 24-48 de ore după încetarea simptomatologiei.

Ambele medicamente au efecte adverse neurologice şi gastrointestinale importante,

mai frecvent întâlnite după Amantadină (14%), comparativ cu Rimantadina (6%). Efectele adverse apar mai des la vârstnici, în cazul tratamentului preventiv de lungă durată şi la pacienţii cu insuficienţă renală. Pot apărea: vertij, insomnie, anxietate, scăderea capacităţii de concentrare şi mai rar delir, halucinaţii sau convulsii. Ambele substanţe au efect teratogen şi mutagen la animale, motiv pentru care sunt contraindicate în sarcină.

Zanamivir şi Oseltamivir sunt medicamente antivirale care fac parte din categoria inhibitorilor de neuraminidază. Zanamivir este înregistrat în România sub numele de Relenza şi după administrarea orală are o biodisponibilitate redusă (5%), motiv pentru care este condiţionat pentru administrarea inhalatorie. Pentru a fi eficace, Zanamivir trebuie administrat în primele 48 de ore de la debutul simptomelor. Utilizarea medicamentului este contraindicată sub vârsta de 7 ani.

Carboxilatul de oseltamivir, metabolitul activ al Oseltamivirului (O), a fost înregistrat în România sub numele de Tamiflu. După administrarea orală, O este rapid absorbit din tubul digestiv, după care este metabolizat hepatic, rezultând carboxi latul de oseltamivir.

La adultul sănătos, administrarea orală de Oseltamivir (75 mg x 2/zi, timp de 5 zile) reduce durata evoluţiei gripei cu 1,3-1,5 zile şi scade severitatea acesteia cu până la 38%. Aceste rezultate se înregistrează atunci când tratamentul este început în primele 36 de ore după apariţia simptomelor. Incidenţa complicaţiilor secundare (otite medii, sinuzite, bronşite, pneumonii), consumul de antibiotice şi absenteismul profesional şi şcolar sunt semnificativ reduse prin administrarea de Oseltamivir comparativ cu placebo. Oseltamivir este în general bine tolerat, efectele adverse cel mai frecvent raportate în studiile clinice fiind greaţa (9,9%) şi vărsăturile (9,4%).

Un studiu recent a demonstrat că administrarea orală de Oseltamivir (75 mg x 1-2/zi) versus placebo, timp de şase săptămâni, în timpul epidemiei locale de gripă, a fost eficientă în prevenirea apariţiei sindromului gripal la persoane sănătoase şi nevaccinate la peste 70% dintre indivizii expuşi. Capacitatea profilactică a acestuia a fost observată şi la pacienţii vârstnici, vaccinaţi antigripal, la care pare să aibă un rol adjuvant în prevenirea gripei, eficacitatea cumulată atingând 92%.

Tratament

Tratamentul formei comune de gripă este simptomatic: antipiretice, antialgice, antitu-sive sau expectorante, la care se adaugă repausul la pat şi rehidratarea. Antibioticoterapia este necesară numai în cazurile în care a apărut o complicaţie prin suprainfectare bacteriană (otită, sinuzită, pneumonie etc). Antibioticul ales trebuie să fie activ pe pneumococ, stafilococ şi Haemophilus influenzae. Terapia antivirală în gripă este încă în curs de evaluare, dar datele existente până acum demonstrează eficienţa acesteia.

Revista ”Farmacia ta” / Septembrie 2006

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ