Grădina mea mă invită la un spectacol celest de poezie, cânt, miresme şi culoare

0
66

Grădina mea mă invită la un spectacol celest de: poezie, miresme şi culoare,
Spunându-mi că îmi va ţine companie, un alt invitat de vază: prinţul Soare,
Ce ne va dărui şi ei, şi mie, superbe cununi din mănunchiuri de raze preţioase,
Şi atfel vom iradia în juru-ni: căldură lină, frumuseţe şi speranţe luminoase.

Pe lista invitaţilor de onoare se regăseşte şi graţiosul prinţ al naturii: Vânticel,
Ce ne va dărui şi mie, şi grădinii, un spendid evantai care să ne-amintească de el,
Şi care ne va apăra de răutatea oricărei raze de soare mai dură şi mai fierbinte.
Grădina mea ştie că ador clipele când Vânticel adie şăgalnic prin ale mele plete,
Şi că la fel de încântată sunt, când mă sărută gingaş şi timid pe înfiebântata frunte.

Grădina mea vrea sincer, să petrec clipe minunate, clipe de basm şi poveste,
Şi a invitat la spectacolul său un cor măreţ, din păsărele gureşe şi măiestre,
Care să mă încânte cu ale lor triluri duioase, divine, absolut minunate,
Care să mă ajute să uit de stres, de griji, de probleme, de orice răutate.

A mai invitat şi un sobor de fluturi care să mă surprindă cu al lor vals romantic,
Cu al lor dans sprinţar, fluturii – curcubee de culori – mă atrag în spaţiul lor ludic,
În spaţiul: libertăţii, al visării, al speranţei al iubirii, al zborului spre o lume Rai,
O lume divină, din care nu ai mai vrea să pleci, în care la infinit ai vrea să stai.

Fluturii – pete celeste de culoare – au venit însoţiţi de un roi de aurii albine,
Care să alinte cu sărutarea lor tandră – prinţesele flori – ce tânjesc după iubire.
Privesc la oaspeţii minunaţi ai grădinii mele şi inima mea a început să fredoneze
Un cânt cu versuri compuse din slove de adâncă recunoştinţă şi pură fericire.

De ce inima mi-e înveşmântată în autentică bucurie şi speranţă molipsitoare?
Fiindcă e înveşmântată în haină de lumină, în haină ţesută cu fire de soare.
Cu fire din Soarele Hristos – Izvor de Viaţă, Prietenie, Iubire, Pace şi Comuniune –
Izvorul comuniunii autentice ce adapă fiinţele cuvântătătoare şi necuvântătoare.

Fiindcă frumuseţea Creaţiei ce mă-nconjoară mă înalţă cu gândul la al ei Creator,
Îmi sensibilizează profund sufletul şi mi-l îmbracă în haină sfântă, în haină de dor,
Pictată cu lăcrămioare izvorâte din iubire, evlavie, recunoştinţă şi veşnică preţuire,
Pictată în clipe de rugăciune, în clipe de smerenie, în clipe de celestă fericire.

Îi mulţumesc grădinii mele pentru invitaţia la acest spectacol grandios, divin.
Îi mulţumesc şi îi spun cu bucurie şi recunoştinţă că mereu cu drag o să mai vin
La spectacolele de: cântec, poezie, parfum şi culoare, ce vor avea loc în sânul său.
Îi mulţumesc, fiindcă pentru puţin timp am uitat de tot ce în această lume e urât şi rău.

Îi mulţumesc că mi-a dăruit atâtea şi atâtea zâmbete gingaşe de flori viu colorate.
Îi mulţumesc pentru că m-a învăluit în: mii de culori, parfumuri şi de şoapte.
Îi mulţumesc că mi-a înaripat întreaga fiinţă cu aripi de lumină şi de poezie.
Îi mulţumesc pentru clipele minunate, înveşmântate în: frumuseţe, bucurie, armonie.

Cristina Toma