Gheorghe Dinică, actorul care impunea prin simpla prezență

0
198

DinicaExistă actori care se identifică, în timp, cu personajele interpretate sau cu replici celebre din filmele în care au jucat. Una dintre cele mai cunoscute replici din filmul românesc este din „Cu mâinile curate”, regizat de Sergiu Nicolaescu: „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”. Inevitabil, când spunem sau auzim replica, gândul ne duce la marele actor Gheorghe Dinică. La 1 ianuarie 2014 s-au împlinit 80 de ani de la nașterea celui care a dat viață personajului Lăscărică, dar și personajului Paraipan din seria filmelor cu comisarul Moldovan, regizate tot de Sergiu Nicolaescu.

”Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, mai degrabă crescut de stradă și de prieteni decât de familie, dar sufletul și mintea mea de copil au memorat doar farmecul străzii și al jocurilor de puștani. Nici nu mai știu câte roluri am jucat cu trupa de amatori, zeci de personaje”, își amintea actorul, pe blogul personal.

Îi plăcea viața la țară, unde își petrecea vacanțele. Când era elev, mergea în comuna Cochinești, de lângă Stolnici, în județul Argeș, unde se născuse tatăl lui. Acolo, a petrecut vacanțe extraordinare.

”Când mergeam la ei, mă primeau foarte frumos, cu mare bucurie. Eram singurul băiat din neamul Dinică, asta îi cucerea”, spune Dinică în monografia pe care i-a dedicat-o Mia Pădurean.

Când revenea în București din vacanțe, a început să meargă la cinematografele de cartier. Vedea, simțea că exista o mare diferență între viața din centrul Capitalei și cea din cartierele de periferie. ”Ceva din mine m-a ajutat să nu o iau pe căi greșite. Atunci totul era posibil, mai ales în cartier. M-au influențat foarte mult filmele care rulau non-stop, cum s-ar zice: mâncam film cu pâine”, își amintea artistul.

În sălile cinematografelor de pe Calea Griviței s-a născut dorința de a deveni actor. Îl amuzau cuplul Stan Laurel — Oliver Hardy, Charlie Chaplin, a urmărit multe filme americane, western, muzicale, cu gangsteri, de dragoste, admirând actori ca John Wayne, James Stewart, Humphrey Bogart, Cary Grant. Pe lângă filme, îi plăcea să meargă la spectacole de revistă, unde jucau Titi Mihăilescu sau Puiu Călinescu.

La 17 ani a început să joace alături de trupe de amatori, care puneau în scenă piese de Moliere, Shakespeare, dar și dramaturgie românească.

”Primul meu rol a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, iar eu interpretam rolul locotenentului Stamatescu din piesa ‘Titanic vals’ de Tudor Mușatescu. Eram pe scenă și parcă visam. Nici nu știam ce se întâmplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit niște aplauze din sală. Acelea au fost primele aplauze din viața mea. M-am suit pe scenă și parcă eram acolo de când lumea”, spunea Dinică.

S-a înscris apoi în cercul teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor din București, iar la 22 de ani a fost distribuit în ”Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian, în rolul lui Bogoiu, rol pentru care a primit Marele premiu la un concurs pentru interpretare, având șansa să fie văzut de actrița Dina Cocea, care se afla în public.

”Nu ai dreptul să-ți sacrifici vocația, te primesc la cursurile mele de pregătire”, i-a spus atunci marea doamnă a teatrului românesc. După aceste cursuri, Dinică a intrat, în 1957, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică cu bursă republicană, la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit Institutul în 1961, an în care a fost distribuit în rolul inspectorului Goole din piesa ”Inspectorul de poliție”.

De atunci, Dinică a jucat la cele mai importante teatre din București: Teatrul de Comedie, Teatrul Bulandra, Teatrul Național ”I. L. Caragiale”, Teatrul Mic, Teatrul Odeon. Unul dintre cele mai importante roluri din teatru este cel al lui Cadîr (”Tache, Ianke și Cadîr”), piesă în care a jucat alături de Marin Moraru și Radu Beligan.

Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul „Străinul”, adaptare cinematografică a romanului omonim scris de Titus Popovici.

De-a lungul carierei a jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative — gangsteri autohtoni, în seria cu comisarul Moldovan, regizată de Sergiu Nicolaescu, roluri de parveniți, Pirgu din ”Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu în ”Felix și Otilia” — , motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit: „cel mai mare ‘rău’ al cinematografiei românești”.

dinica 1Printre cele mai importante roluri ale sale se numără: Savu („Zidul”—1974, regia Constantin Vaeni), Paraipan („Un comisar acuză” — 1974 și „Revanșa” — 1978, regia Sergiu Nicolaescu), Diplomatul (”Prin cenușa imperiului” — 1975, regia Andrei Blaier), Aurică Fieraru (telenovelele ”Inimă de țigan” — 2007 și ”Regina” — 2008, unde a jucat alături de Marin Moraru, Gheorghe Visu, Florina Cercel, Dan Condurache și Carmen Tănase). Prin rolul Pepe din filmul ”Filantropica” (2002) s-a făcut cunoscut în special publicului tânăr.

Ultimul rol în film a fost cel al lui Grigorie Vulturesco („Aniela” — 2009), un general în rezervă și erou al României de la începutul secolului XX.

A colaborat atât în film, cât și pe scenă cu mari regizori români, printre numele cele mai importante numărându-se Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Daneliuc, Constantin Vaeni, Dan Pița, Lucian Pintilie, Mircea Drăgan, Șerban Marinescu, Nae Caranfil, Andrei Șerban, David Esrig.

Adesea, criticii de film l-au asemuit cu Robert De Niro, comparație de care nu era deloc încântat: ”Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România”, spunea actorul. Totuși, în anul 2006 a jucat într-un film regizat de marele regizor american Francis Ford Copolla, o ecranizare a nuvelei lui Mircea Eliade ”Tinerețe fără tinerețe”.

Muzica, o pasiune a actorului

Dinică avea talent muzical, iubea romanțele și cântecele de petrecere, le cânta cu plăcere și a înregistrat patru albume — Cântece de petrecere (2003), Cântece de petrecere 2 (2003), Romanțe (2004), Parol că te iubesc (2006). Își petrecea timpul liber în localuri unde se cânta astfel de muzică împreună cu prietenii săi, regretatul actor Ștefan Iordache și cântărețul Nelu Ploieșteanu, alături de care a jucat în filmul ”Ticăloșii”.

Recunoașterea valorii

Pentru activitatea sa deosebită, Gheorghe Dinică a fost distins cu numeroase premii:

1972: Premiul ACIN pentru ”Explozia”, ”Felix și Otilia”, ”Bariera”, ”Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”

1975: Premiul ACIN pentru ”Ilustrate cu flori de câmp”

Premiul UCIN pentru ”Casa din vis”

Premiul ACIN pentru ”Figuranții”, ”Cuibul de viespi”, ”Secretul lui Herodot”

Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul (”Prin cenușa imperiului”)

1992: Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru ”Patul conjugal” (regia: Mircea Danieliuc)

 1999: Premiul de excelență — UNITER

Marele premiu la Paris pentru ”Troilus și Cresida” de William Shakespeare

2002: Premiul Special UCIN, pentru rolul Print (”Filantropica”)

2002: membru de onoare al societății „Teatrul Național ”Ion Luca Caragiale”, cetățean de onoare al Bucureștiului

2004: Diploma de interpretare acordat de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, pentru ”Orient Expres”

2006: Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F.

2008: Doctor Honoris Causa, titlu acordat de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică ”Ion Luca Caragiale” din București.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) ”pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A primit apoi și Ordinul ”Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer.

Gheorghe Dinică a primit, în 2009, premiul pentru excelență în carieră, la gala de închidere a celei de-a V-a ediții a Festivalului Internațional de Film BucharEST 

Gabi, marea iubire

dinica 2În 1995, Gheorghe Dinică fost invitat acasă la o familie de prieteni, pe care nu-i văzuse de mult timp. În fața lui, la masă, stătea o doamnă distinsă, Gabriela, care i-a atras atenția și căreia i-a propus, timid, o întâlnire, la sfârșitul vizitei.

”Aveam 60 de ani, până la acea vârstă am cunoscut tot ce se putea cunoaște. Eu eram liber ca pasărea cerului. Din viața mea boemă, am simțit nevoia să mă așez”, mărturisea Dinică. În 2 februarie 1996, cei doi au celebrat cununia civilă, apoi, mai târziu, cununia religioasă.

Despre relația cu soția sa spunea: „Un rol foarte important îl are înțelegerea pe care o avem unul pentru celălalt în afară de simpatiile reciproce fără de care nu ne-am fi adunat… E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele”.

Impunea prin simpla prezență

Colegii de scenă spun că Gheorghe Dinică impunea doar prin simpla prezență, fără să facă nimic, pur și simplu făcea ca aerul să vibreze în jurul său.

Avea mersul hotărât, replica scurtă, vorbea foarte puțin, dar de cele mai multe ori replicile sale dure erau compensate de privirea caldă. Când intra pe platoul de filmare, ceilalți rămâneau încremeniți: actori secundari, figuranți, echipa tehnică, toți deveneau ușor inhibați de prezența lui, spunea Constantin Paraschivescu, în volumul ”Histrion de cursă lungă”, apărut în 2002.

”Cu privirea-laser și voce șuierătoare, cu mișcări atent studiate și, în același timp, imprevizibile, de fiară la pândă — iată una dintre multiplele ipostaze ale actorului Gheorghe Dinică. Marea performanță a lui este de a fi fost multiplu fără a-și pierde identitatea. Cariera lui nu a alterat umanul”, preciza Paraschivescu.

Putea fi un cinic și un disprețuitor sarcastic, ”o lichea grotescă sau rafinată, un intrigant diabolic și terifiant, dar tot așa de bine putea fi un om simplu, generos și simpatic, un naiv romantic, sau un înțelept cu măsura relativității lucrurilor”, explica Paraschivescu.

Dinică a considerat că rolurile negative pe care le-a interpretat l-au ajutat în carieră și chiar l-au amuzat.

”Am avut marea șansă, în teatru și în film, să joc roluri negative. Nu regret că le-am jucat, pentru unii sunt monștri, pentru mine aveau și haz. Dacă ești un ‘făt frumos’, o faci pe îndrăgostitul și cam atât”, declara artistul.

În urmă cu patru ani, în 10 noiembrie 2009, Gheorghe Dinică a plecat să-și întâlnească prietenul, Ștefan Iordache, în stele.

Sursa: Agerpres

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ