Galileo Galilei – primul care a folosit un instrument în observațiile sale

0
291

Galileo-GalileiUrmătorul pas făcut de știință la mijlocul secolului al XVI-lea a fost când celebrul Copernic a argumentat pe baze teoretice faptul că Pământul nu este centrul Universului, ci se rotește în jurul Soarelui.

Dar chiar și acest eveniment epocal a fost umbrit de opera revoluționară Siderius Nuntius a lui Galilei din 12 martie 1610.

În această lucrare, Galilei anunță lumii întregi descoperiri majore:

  • Invenția telescopului
  • Observarea munților Lunii
  • Descoperirea celor 4 sateliți (numiți uleterior galileeni) ai lui Jupiter

Chiar și după patru secole entuziasmul ce răzbate din scrierile lui Galilei este contagios: “în acest tratat scurt, eu propun lucruri mărețe de studiat și de contemplat pentru un explorator al Naturii; eu le spun lucruri mărețe, pentru perfecțiunea lucrurilor în sine, pentru noutatea lor, neauzite de-a lungul veacurilor, dar și pentru instrumentul cu ajutorul căruia aceste lucruri s-au putut arăta vederii noastre; cu siguranță e un lucru măreț să adaugi alte stele nevăzute înainte, la multitudinea nenumărată de stele fixe vizibile doar prin mijloace naturale, numărul celor nevăzute fiind de zece ori mai mare decât numărul stelelor cunoscute deja; este cel mai minunat și plăcut lucru să privești suprafața lunară, îndepărtată la 60 de diametre pământește, ca și cum ar fi la numai 2 diametre pământești, iar diametrul Lunii însăși e de 30 de ori mai mare..mai mare decât observată cu ochiul liber; oricine va înțelege atunci un fapt confirmat de trăinicia simțurilor; luna nu are o suprafață netedă și lucie, ci una aspră și accidentată cu mulțime de promontorii uriașe, prăpăstii adânci și ridicături, ca și fața Pământului”.

Ceea ce rămâne într-adevăr revoluționar în realizările lui Galileo este faptul că el a fost primul care a folosit un instrument în observațiile sale și că înainte de el nimeni nu s-a mai gândit să facă același lucru. Până atunci percepția senzorială sau rezultatele unui experiment erau realizate fără ajutorului vreunui instrument. Întrebarea care se punea era dacă observațiile făcute în acest mod erau reale, adică dacă lunile galileene existau într-adevăr pe cer sau numai în interiorul telescopului construit de Galileo. Răspunsul privind realitatea sateliților galileeni este afirmativ din moment ce observațiile cu alte instrumente optice conduc la detectarea prezenței acestora.

Din momentul inventării telescopului întreaga știință a urmat o altă cale.

Orice realizare tehnologică cât de măruntă (construirea unei lentile mai bune sau inventarea unui telescop mai performant) permitea descoperirea a ceva nou. Acumularea descoperirilor experimentale în zeci și sute de tabele astronomice necesită o ordonare mai riguroasă a acestora și o teorie care să le explice dintr-un punct de vedere unitar, sintetic.

În anul 1632, Galileo Galilei scrie cartea Dialog asupra celor două sisteme ale lumii în care prezintă diferențele dintre punctul de vedere ptomlemic și cel copernican. Este important de menționat că ambele metode conduceau la predilecții și explicații în acord cu datele observaționale. Deși Galileo susținea modelul heliocentric, adevărul este că la acel moment teoria lui Ptolemeu concorda mai bine cu datele astronomice decât teoria lui Copernicus. În anul 1632 nu era încă clar care punct de vedere este corect. În carte nu sunt amintite legile lui Kepler în susținerea teoriei heliocentrice. În plus, Galileo considera că mișcarea Lunii nu are nici o legătură cu mareele de pe Pământ.

Călătorie spre Infinitul Solar, Emil O. și Maria I.Vințeler

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ