Fulgii de nea – minuni ale gheţii

0
747

neaPotrivit site-ului meteo.ro, precipitaţiile se deosebesc prin starea în care se afla (solidă sau lichidă) şi prin dimensiunile particulelor. Formele de precipitaţii sunt: ploaia, zăpadă, lapoviţă, grindină, chiciură şi virga. Factorii care influenţează formarea fulgilor de nea sunt: temperatura, curenţii de aer şi umiditatea aerului. Toţi aceşti factori contribuie atât la formă cât şi la mărimea fulgului de nea. Oamenii de ştiinţă din Maryland, folosindu-se de un microscop electronic „îngheţat”, au realizat fotografii inedite, macro, ale fulgilor de nea.

Secrete „îngheţate”

Ei au analizat apoi toţi fulgii de zăpadă strânşi în „banca de zăpadă” ajungând la concluzia că zăpada naturală este mai rigidă şi are structuri mai variate faţă de cea artificială, însă mai important decât aspectul lor este modul în care afectează viaţa. „Informaţiile aflate în urma studiului structurii fulgilor de nea sunt vitale pentru câteva domenii ale ştiinţei şi pentru activităţile vieţii de zi cu zi” – explicau specialişti ai laboratorului Electron and Confocal Microscopy. În imaginile surprinse de oamenii de ştiinţă s-a putut observa că fulgii de zăpadă au o structură mult mai complexă şi mai rigidă decât se credea până acum. Cercetătorii au realizat acest studiu pentru a determina rezervele de apă din SUA dar şi pentru a putea găsi o modalitate de a preveni inundaţiile.

Complexitatea cristalelor efemere

Fulgii de nea sunt combinaţia multor cristale de gheaţă, însă formele pe care le iau sunt de o complexitate incredibilă. Kenneth Libbrecht, studiind compoziţia şi forma multor fulgi de nea din locuri diferite a descoperit ceva senzaţional, şi anume, faptul că locaţia este foarte importantă. Iată cum explică renumitul fizician, şeful Departamentului de Fizică de la Institutul de Tehnologie California, acest lucru. „În Fairbanks apar uneori cristale neobişnuite din cauză că este foarte frig. În climatele mai calde, de pildă New York, se produc, în general, cristale mai puţin spectaculoase. Folosesc diferite tipuri de lumină colorată în aşa fel încât structura de gheaţă funcţionează ca un sistem de lentile foarte complex care reflectă lumina în diferite moduri. Cu cât lumină este mai bună, cu atât fotografiile ies mai interesante.” După ce au căzut pe Pământ, fulgii de nea se topesc repede pierzându-şi formele definite clar înainte. Fotografiile l-au ajutat pe fizician să descrie instabilitatea inerenta a creşterii fulgilor de nea, ceea ce altor cercetători le-a „scăpat” din vedere. Libbrecht, aplicând o tensiune electrică unui fulg de zăpadă, în laborator, a putut analiza mecanismul de creştere. „Aceste instabilităţi sunt o descoperire nouă şi importantă pentru creşterea cristalelor, însă e greu de explicat”. După teoriile renumitului fizician, schimbările de forma ale fulgilor de nea ar putea oferi indicii despre problematica încălzirii globale.

Record mondial

Unul din principalele interese ale aceluiaşi om de ştiinţă constituie înţelegerea motivului pentru care se formează structuri diferite de fulgi de zăpadă. „Vreau să ştiu – spune Libbrecht – de ce obţii aceleaşi forme la -2 şi -15 grade Celsius, dar obţii fulgi în formă de coloane la -5 grade Celsius”. Potrivit Monhly Weather Review, cel mai mare fulg de nea căzut vreodată pe Pământ a fost observat pe 28 ianuarie 1887 la Fort Keogh, Montana, Statele Unite. El avea un diametru de 38 cm „Sub microscop, fulgii de nea sunt miracole de frumuseţe. Fiecare cristal e o capodoperă şi nici unul nu se repeta vreodată”, considera unul dintre primii artişti care a surprins imagini inedite ale fulgilor de nea, Wilson Bentley. Bucuraţi-vă de jocul inocent al fulgilor.

Sursa: revistamagazin.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ