Frumuseţea creaţiei umane

0
293

frumuseteOmul, chip al lui Dumnezeu în tensiune permanentă spre cucerirea asemănării cu El, a primit la actul creaţiei sale și harul puterii de creaţie; acest har i-a fost dăruit pentru a face ca materia lumii, dată lui spre stăpânire, să rodească valori nepieritoare şi, în acelaşi timp, ca să împlinească sfinţenia în trupul său propriu, transformându-l în ,,templu al Duhului Sfânt”. După  crearea omului Dumnezeu a sădit o grădină în Eden. ,,Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-L făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca să o lucreze și s-o păzească” (Fac. 2, 15). Prin urmare, omul a primit harul puterii creatoare și porunca expresă de „a cultiva” Edenul şi prin această poruncă de a fi cultivator, în sensul de creator, aşa cum este şi Tatăl său Cel ceresc. Aceasta este deplina binecuvântare dată creaţiei umane pentru zidirea culturii-cult.

Prin căderea din starea sa primordială, o dată cu întunecarea chipului lui Dumnezeu în el, și puterea creatoare a omului a scăzut și s-a pervertit spre o creaţie preponderent materială, pe când sensul creaţiei umane trebuia să fie unul duhovnicesc, cu destinaţie doxologică. Prin întruparea Sa, Hristos restaurează chipul lui Dumnezeu din om, redându-i totodată puterea de-a înfăptui și reactualiza sensul liturgic al creaţiei umane. Sfântul Grigorie de Nazianz scria: ,,Slava Ta, Hristoase, este omul pe care l-ai pus ca pe un cântareț al strălucirii Tale”. Sfântul Grigorie de Nyssa afirma şi el puterea omului de a crea și a domni. Rege, preot și profet sunt harurile omului care fac din el un demiurg în imitare a Creatorului său, Care l-a aşezat stăpân al pământului, cu puţin mai prejos de îngeri, dar cu mult superior duhurilor căzute. Sfântul Grigorie Palama afirmă ferm că acesta a fost unul din scopurile întrupării: ,,a cinstit carnea pentru ca duhurile trufaşe să nu indraznească a-şi închipui că sunt mai presus decât omul”. Acest text surprinzător este un imn adresat, fără rezerve, spiritului uman creator.

Vocaţia omului este, prin urmare, de a cultiva câmpul lumii în toată vastitatea lui, inaugurând astfel toată gama artelor și a stiinţelor, spre a zidi acea existenţă voită de Dumnezeu. Această vocaţie creatoare a omului se fundamentează pe diaconia sa, ce are un sens mult mai general decât acela de serviciu social; diaconia este în primul rând act de vindecare, de restabilire a echilibrului în om și în comunitatea sfântă a Bisericii. Atunci când omul este lucrător cu Dumnezeu, cultura lui devine o funcţie în slujba împărăției lui Dumnezeu și justifică istoria și existenţa omului, contribuind la împlinirea sacerdoţiului său în creație. Astfel, când savantul, cugetătorul sau artistul vor regăsi harismele Sacerdoțiului împărătesc, fiecare va deveni, în domeniul său de activitate, un „preot”, făcând din cultura pe care o crează o operă sacerdotală, un loc epifanic.

Mulţi cititori ai creaţiei, mulţi oameni contemplativi dar care nu au credinţă, văd frumuseţea ca un lucru în sine şi nu ca pe unul care trimite la Dumnezeu. Fotografiile care nu prind în ele acest dar al lui Dumnezeu, adică frumuseţea, demonstrează că sunt operele unor oameni care nu ştiu unde să privească. Căci, ca să vezi frumuseţea lui Dumnezeu trebuie să ştii cum să vezi. Ce să vezi? Să vezi adâncul din fiinţa ta ca să poţi vedea adâncul lui Dumnezeu. Pentru că noi nu vedem frumuseţea, nu pentru că ea nu se poate vedea, ci pentru că noi confundăm frumuseţea cu propriile noastre dorinţe.

Numai că dorinţele noastre, cel mai adesea, sunt telurice, tranzitorii şi nu foarte statornice. Nouă ne plac lucrurile uşoare, lucrurile plăcute şi nu lucrurile care se strâng cu greu. Frumuseţea este un lucru care se strânge cu foarte mare greutate, pentru că frumuseţea este văzută cu ochii inimii. Iar ochii inimii trebuie să fie curăţiţi, luminaţi ca să vadă frumuseţea lui Dumnezeu. Însă nu e greu să vezi frumuseţea lui Dumnezeu dacă crezi în El. Dacă există credinţa în El începi să Îl vezi oriunde. Oriunde vezi măreţia Lui, puterea Lui, mila Lui, dragostea Lui cu noi.

Cultura poate să se întâlnească deci cu liturghia, integrându-se in liturghia cosmică, atunci când prin stiinţă, gândire, artă, activitate socială cântă Numele lui Dumnezeu, iar operele de artă devin conducătoare spre şi slujitoare ale împărăției cerurilor. Astfel, harul profetic al creației înlatură dilema: cultură sau sfințenie, impunând cultura-creație și sfințenia și chiar o formă particulară a sfințeniei culturii.

Cultura adevarată, născută din cult, când îşi regăsește originile liturgice de căutare a Unicului Frumos şi Bun, poate deveni o icoană a împărţiei cerurilor, iar creatorul (artist sau savant), preot al Sacerdoţiului universal în a cărui creaţie Hristos se manifestă pe măsura purităţii potirului Său.

Modalitatea principală prin care cultura-artă îşi împlineste funcţia liturgică și doxologică este frumosul. Prin frumos sufletul creatorului și al degustătorului operei sale sunt înălţate împreună spre Frumuseţea dumnezeiască, ca Izvor Primordial Arhetipal al oricărei frumuseţi create. Mai cu deosebire prin arta Ortodoxiei, creatorul realizează o perspectivă transfiguratoare spre raţiunile lor divine, spre arhetipuri, spre Infinit. Ortodoxia are cea mai înaltă și cuprinzătoare viziune a frumuseţii spirituale: frumosul artistic îl ajută atât pe autor, cât și pe contemplatorul său să înainteze spre Dumnezeu, participând astfel la întărirea efortului omenesc în urcuşul său duhovnicesc în virtute, până la mântuire. Astfel, manifestarea Frumuseţii se înscrie întru ciclul complet: Frumuseţea dumnezeiască iradiază și naşte frumuseţea omului, iar omul, prin creația sa artistică-sacerdotală, reflecta lumina Frumuseţii necreate, sfinţit fiind de harul Duhului Frumuseţii și sfinţind la rândul său pământul o dată cu preaslăvirea Numelui Domnului. Iar în acest circuit, în care energiile divine necreate lucrează permanent, frumosul creaţiei umane reprezintă un moment al epectazei omului în infinitatea luminii Frumuseţii dumnezeieşti.

Mihai Parfeni

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ