A fost „Carmen” la Festivalul Babel Târgoviște…

0
38

babel

Primul spectacol de la Babel F.A.S.T. a fost „Carmen”, după nuvela lui Prosper Merimee, o poveste de dragoste și pasiune, prin care actorii și-au dezvăluit multiplele valențe și talentul scenic și artistic. Au cântat, au dansat, au fost receptivi la reacțiile publicului, au interpretat piesa în limba engleză. Liviu Cheloiu, Bianca Pintea, Andreea Tănase, Andrada Fuscaș, Iulia Verdeș, Radu Câmpean, Daniel Nuță, Mario Garcia, Radu Ilicea, actori ai Teatrului Tony Bulandra Târgoviște, au țesut intriga punerii în scenă și a distribuirii rolurilor pentru piesa „Carmen” – casting, demonstrarea talentului, alegerea câștigătoarei pentru rolul principal, repetiții. Cu alte cuvinte, spectatorului i s-a prezentat o piesă în piesă, precum matrioșca, unde o păpușă este conținută de o alta. Dans cu măști, dans cu mantie de toreador, lupte între rivali, îndrăgostiți dansând în ploaie sunt doar câteva elemente ce au făcut spectacolul mai captivant. N-au lipsit notele amuzante și ironiile către unele gesturi care se fac câteodată atunci când vrei să câștigi un casting, gen mită sau recurgerea la sex-appeal. Spectacolul a fost antrenant, viu, distractiv. Jocul actorilor, impecabil. Muzica a fost vioaie, bine aleasă, nelipsind, desigur „Habanera” de Bizet- „L’amour est un oiseau rebelle/ Que nul ne peut apprivoiser… L’amour est un enfant de Boheme/ Il n’a jamais connu de loi…” Gesturile grăitoare, uneori exacerbate, pentru hilaritate, nu au lipsit, punct ochit, punct lovit, așadar. Felicitări, de asemenea, regizorului Suren Shahverdyan, coregrafului Hugo Wolff, managerului general al Teatrului Tony Bulandra, Mc Ranin, care a asigurat decorul și costumele, precum și tuturor celor implicați în construirea acestui show năvalnic, colorat și amuzant.

babel

babelbabelbabel„Pentru omul de teatru, gestul amintește de spectacolul primordial, de încercarea omului mut, primitiv, de a îndupleca divinitatea și de a îmbrățișa necunoscutul încercând să lumineze cu vârfurile degetelor întunericul peșterii. Omul pipăind lumea se descoperă pe el și, rușinat, își ridică mâinile într-un gest pios de rugăciune, iar atunci apare ritualul atât de drag teatrului. Teatrul-dans, teatrul-fizic, teatrul-gestual nu reprezintă decât o transfigurare în modernitate a primului gest. Actorul poate să trișeze folosindu-se de cuvinte, dar mâinile îl trădează pentru că acestea descriu gesturi care nu sunt neapărat controlate. Poate de aceea trebuie să ne întoarcem mereu la gest, încercând să ne stăpânim instinctele. Gestul semnifică apropierea dintre oameni prin strângere de mână, iubirea prin atingerea celuilalt, furia prin gestul violent, decăderea prin gestul obscen, prea des întâlnit, din păcate, în trista noastră realitate. Rolul artistului este și acela de a sublima gestul.” („Mc Ranin, un GESTleman al artelor”, interviu publicat în „Foaie.R”, nr.1)

Mihaela Mușetescu

Baner asculta RJS