File de istorie – Cum a devenit Babilonul un oraş puternic

0
189

poza 1

(Asirienii erau temuţi în toată lumea antică pentru tehnicile lor de luptă. Pentru a sparge zidurile cetăţilor ei foloseau maşini montate pe roţi. cu berbece cu capăt din fier)

Oraşul Babilon, construit pe malurile Eufratului, în Irakul de astăzi, a apărut târziu printre oraşele-state din Orientul Mijlociu, la câteva secole după ce sumerienii au creat prima civilizaţie în Mesopotamia, dar la 1900 î.Hr. el era capitala unui mic regat, relatează Reader’s Digest, “Când, unde & Cum s-a întâmplat. Cele mai dramatice evenimente… şi cum au schimbat ele lumea”.

Primul său mare rege, aproape miticul Hammurabi, a condus de la circa 1792 la 1750 î.Hr. Lărgindu-şi regatul până a cuprins mare parte a Mesopotamiei – pământul fertil dintre Tigru şi Eufrat – el a făcut din Babilon centrul unui imperiu prosper.

Timp de secole el a fost celebru pentru codul de legi creat, ce s-a păstrat cu mici modificări timp de 1.000 de ani, rămânând influent şi mult după aceea.

Șters de pe fața pământului

Prestigiul Babilonului a atras mulţi invadatori, în secolul XVI î.Hr., el a ajuns sub dominaţia kasiţilor, care au stăpânit circa 400 de ani. În acest timp, Marduk, până atunci un simplu zeu local al babilonienilor, a fost ridicat la rang de zeitate principală pe tot cuprinsul Mesopotamiei.

poza 2

(Sennacherib, temutul rege asirian, călătoreşte in carul său. EI a distrus oraşul Babilon in anul 689 î.Hr.)

Din secolul IX î.Hr., Babilonul a intrat sub stăpânirea asirienilor, dar nu a acceptat cu supunere această stăpânire. Mai multe încercări de a răsturna jugul asirian au fost înăbuşite, iar în 689 Î.Hr. Babilonul a fost distrus de regele Sennacherib al Asiriei. Templele au fost dărâmate, statuia lui Marduk a fost dusă la Ninive, capitala asirienilor, iar Eufratul a fost deviat ca să curgă peste oraş, pentru a-l şterge de pe faţa pământului.

Eclipsa Babilonului a fost scurtă, el fiind restaurat de succesorul lui Sennacherib, Esarheddon, iar spre sfârşitul secolului VII Î.Hr. babilonienii îşi recăpătaseră deja puterea. Însufleţiţi de noul lor conducător, Nabopolassar, în 626 î.Hr. ei şi-au declarat independenţa faţă de Asiria, iar 14 ani mai târziu, în alianţă cu mezii, au învins armatele asiriene şi le-au distrus capitala, Ninive. Cu această victorie împotriva Asiriei, Babilonul intră în perioada sa cea mai glorioasă.

Când a condus Nabucodonosor Babilonul?

Nabucodonosor a urmat la tronul Babilonului după-moartea tatălui său, Nabopolassar, în anul 605 Î.Hr. În al 43-lea an al domniei sale, el a refăcut imperiul babilonian şi a reconstruit capitala, Babilon. A ridicat temple în întreg imperiul şi în aproape toate siturile de excavaţii din Babilon s-au găsit tăbliţe ori cărămizi cu numele lui.

Pentru a-şi duce la bun sfârşit uriaşul program de construcţii publice, Nabucodonosor al II-lea a folosit lucrători din toate colţurile imperiului. Printre ei erau şi evrei, care fuseseră exilaţi din Iudeea după ce Nabucodonosor devastase Ierusalimul, în 586 î.Hr.

Salvați de credință

Soldaţii babilonieni, se spune în “Cartea a Doua a Regilor”, au jefuit toate obiectele de preţ din Templul lui Solomon şi “au dus în robie tot Ierusalimul, pe toţi fruntaşii şi toţi oamenii viteji, aproape zece mii de robi, cu toţi dulgherii şi fierarii şi n-a rămas nimeni decât numai poporul ţării cel sărac”.

După profetul Daniel, Nabucodonosor a fost cel care a poruncit aruncarea în „cuptorul aprins” a conducătorilor evrei Şadrac, Abed-Nego şi Meşac, pentru că au refuzat să se închine statuii de aur.

poza 3

(Cartea lui Daniel povesteşte cum trei învăţători evrei, aruncaţi in foc de Nabucodonosor, au fost salvaţi de la ardere de Dumnezeul lor)

Mâna divină

Mânia divină l-a ajuns apoi pe rege, aducându-i o nebunie în urma căreia, spune Daniel, „te vor izgoni din mijlocul oamenilor… şi-ţi vor da să mănânci iarbă ca la boi”.

Cercetătorii moderni consideră că aceasta se refera de fapt la fiul şi succesorul lui Nabucodonosor, Nabonidus, posibil bolnav mintal şi care, se ştie, a lipsit mulţi ani din Babilon.

poza 4

(Nebunia care s-a spus că a descins asupra lui Nabucodonosor a fost redată spectaculos de artistul William Blake)

Ce legi au fost date de Hammurabi?

Legile lui Hammurabi, încă influente în societatea babiloniană în timpul lui Nabucodonosor proveneau din deciziile legislative scrise in 1750 Î.Hr. pe o lespede e bazalt aflat  azi la Luvru. Scrise în cuneiforme – simboluri în formă de pană erivate din urma lăsată de tocul de trestie pe argila udă – ele se refereau la chestiuni precum furturi, moşteniri, tratament medical sau adopţie.

Sub rege, societatea era împărţită în trei clase: nobilimea, oamenii liberi şi sclavii. Bărbaţii erau consideraţi superiori femeilor. Pedepsele se dădeau în general conform principiului „ochi pentru ochi” -literal, căci oricine scotea ochiul unui nobil babilonian i se scotea la rândul său ochiul. Dacă un nobil orbea un om de rând, era doar amendat.

poza 5

(Regele Hammurabi acceptă rolul de legiuitor de la Shamash, regele soarelui si al dreptăţii. Imaginea se află la capătul unei lespezi de piatră neagră, pe care Hammurabi a scris un cod alcătuit din 282 legi)

Pedeapsa capitală

Multe delicte puteau primi pedeapsa capitală. Furtul dintr-o clădire în flăcări era pedepsit prin aruncarea hoţului în flăcări, în timp ce amanţii adulteri erau legaţi împreună şi aruncaţi în fluviu. Fiilor care îşi loveaţi părinţii li se tăiau mâinile; la fel chirurgilor ai căror pacienţi nobili mureau sub „cuţitele de bronz”. Când o casă cădea pe proprietarul ei, constructorul era condamnat la moarte sau amendat cu sume foarte mari.

Alte legi orânduiau preţul de închiriere a vitelor de povară, salariile meşteşugarilor şi ale lucrătorilor, precum şi plata pentru serviciile specializate. Multe decrete evreieşti din acea perioadă, menţionate în Vechiul Testament, sunt extrem de asemănătoare cu cele ale lui Hammurabi. Aceasta nu înseamnă însă că legile lui Moise au fost derivate din codul babilonian, sau viceversa. Este mai probabil că împrejurări sociale similare, în condiţii climatice şi economice similare, au dus cam la aceleaşi reacţii legislative.

Ce zei au venerat babilonienii?

Ca şi grecii şi romanii antici, popoarele vechi ale Orientului Mijlociu aveau în comun un număr de zei. Sumerienii, asirienii şi babilonienii se închinau aceloraşi trei zeităţi principale: Anu, regele zeilor, Enlil, zeul furtunii, şi Enki sau Ea, zeul înţelepciunii şi al magiei.

La un moment dat în mileniul II î.Hr., babilonienii au ridicat un zeu minor, Marduk sau Bel, fiul lui Enki, la cel mai înalt rang al panteonului; statuia lui Marduk a fost pusă în templul de la Esagila. Intrarea în templu era păzită de făpturi înaripate cunoscute sub numele de kurub, de unde derivă numele „heruvim”.

Sigiliul sacru

poza 6

(Popoare diferite aveau aceiaşi zei în Mesopotamia. O tabletă veche akkadiană îl arată pe zeul soarelui Shamash încadrat de zeiţa înaripată Iştar şi de Ea, zeul înţelepciunii)

În templul de la Esagila erau celebrate căsătoriile sacre dintre regii babilonieni şi zeiţa Iştar, care asigurau fertilitatea pământului şi viaţa lungă a conducătorului. În vârful ziguratului de lângă templu era altarul unde cobora Marduk pentru a-şi vizita poporul. În zilele de sărbătoare, populaţia privea cu veneraţie la rege şi la preoţi, care urcau spre vârf într-o procesiune pentru a-şi saluta zeul.

Iştar, vizibilă muritorilor ca planeta Venus, era zeiţa războiului şi a iubirii. Herodot descrie datina „cu totul de ruşine” prin care, o dată în viaţă, orice femeie babiloniană era silită să meargă la templul lui Iştar, unde să facă dragoste cu un străin. Unele femei cu înfăţişare modestă, scrie Herodot, erau nevoite să rămână în templu chiar şi patru ani, înainte să fie alese. Babilonienii erau foarte atenţi la semne prevestitoare. De pildă, dacă un câine ridica piciorul lângă un om, acest lucru aducea dezastru sigur, dacă omul nu făcea un model de lut al animalului şi nu-l arunca în fluviu, cu intonarea unei incantaţii. Apoi „ar fi bine să meargă la crâşmă”.

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ