„Fiindcă se gândesc că într-o zi pot să fie și ei șchiopi sau orbi, dar niciodată să ajungă filosofi”

0
157

lumanareDiogene (din Sinope, cel ce a locuit într-un butoi și căuta la amiază oameni cu lumânarea aprinsă) a fost întrebat: de ce oamenii dau de pomană cerșetorilor, dar nu și filosofilor care le cer ajutorul și a răspuns:

„Fiindcă se gândesc că într-o zi pot să fie și ei șchiopi sau orbi, dar niciodată să ajungă filosofi” (Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor).

E un mare adevăr.

Am văzut de multe ori oameni înduioșându-se de neputințele trupești ale semenilor lor, compătimindu-i și chiar ajutându-i cu ceva.

Rar însă oamenii compătimesc…ceea ce nu înțeleg.

Rar împrumută sau dăruiesc celor care fac lucruri despre care ei nu știu nimic.

Cineva care știe să cânte la un instrument și cântă pe stradă poate să stârnească sentimentul de întrajutorare, pentru că oamenilor le place muzica.

Asta pentru că am văzut tineri cu vioara sau chitara…

Cum va cere însă ajutorul un…tânăr matematician, dacă va fi în aceeași situație disperată?

Cum va convinge cineva care vrea să scrie un roman, altul care vrea să studieze ceva greu și de neînțeles pentru marea masă?

Țara asta merge înainte datorită armatei care defilează, a guvernanților, a oamenilor de afaceri, a doctorilor prost plătiți…dar și a multora despre care mulți nu știu absolut nimic.

Află numai dacă ajung să câștige cine știe ce premiu, mai ales dacă e în străinătate.

Altfel…nimeni nu dă un ban pe ei.

Cei care au făcut concursul Românii au talent (chiar dacă nu e conceput de români) au uitat să specifice că nu e vorba de orice talent, ci de acele talente pe care le poate înțelege și privitorul la televizor.

Un talent condimentat cu show, altfel poți să ai cât talent vrei, că nu te votează nimeni.

Marile vedete care au înființat câte o fundație de caritate, au destinat-o susținerii persoanelor cu…aceleași probleme prin care au trecut ei.

A avut cancer și l-a învins…și îi susține și pe alții să poată trece prin coșmar.

A avut probleme cu băutura, cu drogurile…îi ajută și pe alții să se reabiliteze.

Un lucru foarte bun…dar oamenii văd numai suferința similară.

Li se rupe inima dacă au făcut cunoștință cu ea.

Când împrumută, se împrumută pe sine…de-a dreptul.

Ca și cum mila ar fi…compartimentată. Ca și cum nu orice suferință ar avea dreptul la ajutor și încredere, ci numai aceea pe care am trăit-o și noi.

Nu sunt dispuși să asculte, să creadă, să înțeleagă, dacă nu au făcut experiența unor dureri asemănătoare.

Poți să plângi pe unul care își rupe piciorul, dar nu și pe unul care trece prin depresie. Nu și pe unul care n-are bani să facă o facultate.

Să ți să pară că drame adevărate sunt numai cele care țin de boli, de moarte…dar nu și cele care țin de nefericire, neîmplinire…

Dramele sunt în funcție de sensibilitatea fiecăruia, de structura lui psiho-spirituală și de condiții existențiale…și nu după telenovele…

Nu toți care par că pot să facă față, chiar pot să facă față…și nu toți cei care par că nu mai pot, cu adevărat sunt la limita disperării.

Și un filosof poate avea nevoie de susținerea altora pentru a fi ceea ce este, nu numai un orb sau un orfan.

Însă le e greu oamenilor să creadă că filosoful, cercetătorul în fizică nucleară…merită compătimire.

Că cel care e epuizat de studiu sau de rugăciune…merită atenție.

Și dacă totuși le acordă atenție preoților, e pentru că văd metamorfozele sau minunile care se întâmplă în ei și cu viața lor. Nu pentru că și știu și înțeleg teologia din spatele lor…

Doctorilor, pentru că le readuc sănătatea fizică…

Profesorilor, pentru că au nevoie copiii de diplome…

Nu pentru că toți ar fi oameni și ar avea suferințe, dureri, nevoi…

Și nu după nevoi, ci…după protocol.

Și mai ales, nu pentru că s-ar fi epuizat ani de zile învățând…sau pentru că se dăruie.

Oamenii nu sunt darnici, cel mai adesea, cu cei care se dăruie, care pun tot sufletul în ceea ce fac, ci…cu cei care le cer, care îi obligă, cale le forțează mâna, profitând de situația grea în care se află.

Există un proverb românesc: bogatul nu crede săracului.

Și nici măcar săracul nu crede celui care muncește toată ziua gândind, cu atât mai puțin bogatul.

Sursa: teologiepentruazi.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ