Fără de pace, viaţa noastră va fi o mare cu valuri învolburate

0
77

Un om care biruieşte cu pace gândurile rele este un om înţelept şi fericit.
Un om cu sufletul înveșmântat în pace, de Harul Sfântului Duh este umbrit.
Numai Harul lui Dumnezeu transformă inima omului în sălaș al păcii cerești,
Fără de care nu este mântuire și fără de care nu poți să te desăvârșești.

Pacea sufletească e marea forţă, care le ţine pe toate în armonie.
Fără de pace interioară nu poți trăi starea de recunoștință, de bucurie,
Nu poți avea conștiința împăcată, nu poți chema să-ți vină în ospeție
În casa sufletului: blândețea, bunătatea, răbarea, nădejdea, credința vie.

Și nici iubirea, smerenia, lumina, nu sunt prezente acolo unde nu e pace,
Acolo unde nu e iertare, acceptare a încercărilor vieții, ce țin de-a ta Cruce,
Acolo unde voia ta nu coincide cu voia lui Doamne, voia înțeleaptă și dreaptă,
Acolo unde e cârtire, împotrivire, clevetire, judecată și minte tulbure, întunecată.

Fără de pace nu-ți poți preda sufletul lui Dumnezeu, nu te poți elibera de griji,
De griji împovărătoare ce te țin prizonier/ă în capcana deznădejdii și nopții sufletești.
Fără de pace, pe cerul sufletului nostru vor fi mereu nori negri mânioşi, nori negri de furtună.
Fără de pace, viaţa noastră va fi o mare cu valuri înspumate, învolburate, va fi o mare agitată.

Fericiţi cei cu pace şi linişte interioară, căci vase preţioase ale Sfântului Duh, ei sunt.
Fericiţi cei ce în culori calde, pe chipul trupului şi al sufletului, blândeţea şi-au zugrăvit.
Fericiţi cei cu conștiința curată, căci ei au aflat ce înseamnă liniște sufletească.
Fericit este omul cu duhul în iubirea lui Dumnezeu, ce nădăjduiește la mila dumnezeiască.

Fericit este cel ce de la Dumnezeu cere pacea şi o păstrează prin rugăciune stăruitoare.
Fericiți cei ce nu rătăcesc haotic în neliniștea adâncă și evită conflictul lumii trecătoare.
Fericit este omul care dobândește pacea, prin unireacu Hristos – tainică și sfântă lucrare.
Fericit cel ce dă slavă lui Dumnezeu pentru toate, trăind recunoștința – minunată stare.

Fericiți cei ce sunt următori ai blândului şi smeritului Iisus – Izvor de pace sfântă.
Fericiți cei ce cu pacea lui Hristos, care covârșește orice minte, mereu se înveșmântă.
Să nu ne pierdem, așadar, pacea, pentru slava deșartă a lumii, slavă care apune.
Să facem pace cu Doamne, cu aproapele – fratele nostru întru Hristos – și cu noi înșine.

Să-I încredinţăm cu credință și nădejde toate problemele și grijile noastre lui Dumnezeu.
Să nu ne îndoim niciodată că El ne este Prieten și Tovarăș pe Cale, azi, mâine și mereu.
Să ne rugăm să devenim făcători de pace și izvoare bogate de pace, ce odihnește sufletește.
Să alungăm departe de noi, neliniștea apăsătoare, ce sufletește ofilește și pârjolește.

Să ne dorim cu toții, să fim oameni ai păcii în Adevăr, în Duhul Evangheliei lui Hristos.
Să ne dorim să fim mare liniștită, fără de talazuri, pe care se navighează ușor și frumos.

Cristina Toma